Administrarea societăților comerciale

1.1 Alegerea si numirea administratorilor

Potrivit legii, societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala. Administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.

Administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi şi sunt desemnaţi prin actul constitutiv sau de adunarea asociaţilor.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 31/1990, asociatii care, reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social, aleg unul sau mai multi administratori, le fixeaza puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca, prin contractul de societate, nu se dispune altfel. Cu alte cuvinte, daca in actul constitutiv nu se mentioneaza expres ca administratorii pot fi si neasociati, asociatii reprezentand majoritatea absoluta a capitalului social nu vor putea numi decat administratori din randul asociatilor.

Actul constitutiv poate stipula si un alt mod de alegere si revocare a administratorilor, precum si de stabilire a continutului mandatului acestora, de pilda prin votul majoritatii numerice a asociatilor ori prin votul unei majoritati calificate raportata la numarul asociatilor ori la capitalul social, drept pentru care exista urmatoarele posibilitati legale:

Raporturile dintre administratori pot fi:

a) de independenta a fiecaruia din administratori, in exercitarea mandatului conferit prin contractul de societate sau prin decizia asociatilor (art. 75);

b) de conlucrare, pe baza principiului unanimitatii (art. 76), singura exceptie fiind pentru situatii de urgenta deosebite (art. 76 alin. 2), toate divergentele fiind solutionate prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Pentru a preveni eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea savarsi administratorul individual, legea acorda asociatilor facultatea ca, prin actul constitutiv, sa prevada obligatia administratorilor de a lucra impreuna. In acest caz, orice decizie va trebui luata in unanimitate. Daca unanimitatea nu se poate intruni, decizia urmeaza a fi luata de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social Aceasta situatie este o aplicatie particulara a prevederilor generale cuprinse in Codul comercial in materia mandatului.

Atunci cand exista mai multi administratori, contractul de societate (sau, dupa caz, hotararea adunarii generale) va stabili si modul de conlucrare. Daca este instituita regula unanimitatii, divergentele ivite intre administratori vor fi solutionate de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social Pentru situatia urgenta, la care se refera alin. 2 al art. 76 va fi angajata raspunderea societatii si prin decizia unui singur administrator.

In general in materie comerciala, pornind de la prevederile art. 389 din Codul comercial, s-a aratat ca:

In conditiile in care mandatarii sunt tinuti a lucra impreuna, o singura vointa viciata echivaleaza cu viciul de consimtamant in totalitatea lui. Totusi, faptele aduse de tertul contractant la cunostinta unuia dintre mandatari se considera cunoscute de toti mandatarii si necunoasterea lor din partea unora din ei nu ar putea fi invocata ca viciu al vointei colective. Tertul nu poate fi pus in situatia inechitabila de a suporta consecintele neglijentei unui mandatar de a nu fi comunicat celorlalti imprejurarile care i-au fost aduse la cunostinta

Legea 31/1990 prevede ca administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte societati concurente sau care au acelasi obiect de activitate. Ei nu pot face, fara autorizarea adunarii generale, acelasi fel de comert sau altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice (art. 193 alin. 1).

In doctrina s-a statuat ideea ca, desemnarea administratorilor, ca şi stabilirea puterilor, duratei însărcinării şi remuneraţiei administratorilor, trebuie să se decidă de adunarea asociaţilor cu respectarea dublei majorităţi prevăzute de art. 187 din lege (majoritatea în numărul asociaţilor şi în numărul părţilor sociale), iar nu singura majoritate a capitalului social, aşa cum prevede art. 77 din lege. Soluţia se bazează pe faptul că, în privinţa societăţii cu răspundere limitată, legea stabileşte condiţii diferite pentru luarea deciziilor, consacrând în art. 187 din lege dubla majoritate. Cum legea nu stabileşte o derogare de la regula dublei majorităţi, nu se poate înlătura aplicarea ei pe baza dispoziţiilor de trimitere prevăzute în art. 192 alin. (3) din lege.