Administrația Publică Locală

Administraţia publică, în statul de drept, reprezintă principala pârghie prin care se realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic . Ea trebuie să fie continuă, omniprezentă, promptă şi ener¬gică, deoarece reprezintă necontenit statul, atât în interior cât şi în exterior. Noţiunea de administraţie are mai multe accepţiuni, în limbajul curent, a administra înseamnă a conduce, a organiza, a dirija activităţi publice şi particulare.

Administraţia constă într-o activitate raţională şi efi¬cientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare în sco¬pul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Noţiunea de administraţie publică este susceptibilă de a căpăta doua sensuri: unul material şi unul formal .

În sens material, administraţia publică reprezintă o activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legii, realizată prin acţiuni cu caracter de dispoziţie sau acţiuni cu caracter de prestaţie, de către autorităţile care compun acest sistem în vederea satisfacerii intereselor generale, scop care organizează şi asigură buna funcţionare a serviciilor publice şi execută anumite prestaţii către populaţie . Prin activităţile executive cu caracter de dispoziţie se organizează executarea legii, stabilindu-se reguli de conduită pentru terţi. Aces¬te activităţi se realizează prin acte juridice, operaţiuni administrative, fapte materiale înfăptuite de titularii funcţiilor publice din sistemul organelor administraţiei publice.

Administraţia publică în sens material nu se poate reduce la ac¬tivităţi executive de dispoziţie, de prescripţie, ci ea constă şi în diferite prestaţii realizate pe baza şi în executarea legii, pentru îndeplinirea interesului general, prin organizarea şi asigurarea de servicii publice.

În sens formal, structural sau organic administraţia publică poate fi înţeleasă ca un sis¬tem de organe (ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice), cuprinzând diverse structuri administrative care rea¬lizează activitatea de organizare a executării şi de executare în con¬cret a legii.

Administraţia publică, în sensul de sistem de organe ale statului, este alcătuită din: Preşedintele României, Guvern, ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, serviciile lor descentralizate în judeţe, prefectul şi autorităţile administraţiei publice locale .

Administraţia comunică cu celelalte structuri prin relaţii de colaborare, de subordonare sau chiar de constrângere, ast¬fel încât, considerată în raport cu mediul social, administraţia într-o societate dată va putea apare, în armonie sau în opoziţie cu întregul mediu social sau anumite structuri ale acestuia .

În limbajul curent termenul “administraţie” este utilizat în mai multe sensuri:

• conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;

• sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă;

• conducerea unui agent economic sau instituţii social-culturale;

• un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice

s-au axat în principal pe clarificarea noţiunii de administraţie publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanţei pe care o reprezintă cunoaşterea exactă a acestei activităţi în esenţa ei; a modului în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, aspect deosebit de important, de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea şi conducerea societăţii .

Înţelegând astfel, prin administraţie publică acea activitate care constă, în principal, în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea nemijlocită a prevederilor Constituţiei, ale tuturor actelor normative şi ale celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept în conformitate cu legea, activitate realizată de către autorităţile administraţiei publice, desprindem pe de o parte poziţia administraţiei publice în cadrul diferitelor activităţi ale autorităţilor statale sau ale colectivităţilor locale, iar, pe de altă parte, descifrăm cele două elemente componente esenţiale şi indispensabile ale administraţiei publice, şi anume elementul structural-organic şi elementul funcţional .

În administraţie, anumite autorităţi, anumite servicii, exercită în domeniile care le sunt proprii o anumită influenţă specială. Diferiţi funcţionari din ministere şi din alte autorităţi şi instituţii publice, diferiţi lucrători, au cuvânt greu asupra voinţei oamenilor politici.