Agricultura interbelică românească

Domeniul agricol a continuat sa ramana,pentru Romania,si in perioada interbelica,sectorul cu problematica cea mai importanta si mai complicata,economica si sociala,insa sub aspecte modificate si noi in comparatie cu situatia antebelica.

Importanta agriculturii se vede din faptul ca ea constituia ocupatia a circa 75% din populatia tarii si furniza intreaga gama de produse de baza pentru alimentatia populatiei-de 15-20mil.:cereale-si materii prime pentru majoritatea industriei de prelucrare casnica,mestesugareasca si mecanizata;bunurile agricole,vegetale si animale asigurau partea predominanta a exportului tarii si compensau majoritatea importului de fabricate.

Dupa terminarea razboiului-1918-in agricultura se trece la refacerea inventarului de unelte si cladiri, la sporirea productiei; prin 1923-1924, in linii generale, economia agricola terminase refacerea. In perioada urmatoare agricultura evolueuaza sub imperativele urmarilor reformei agrare-de parcelare a marilor exploatatii expropriate , a cresterii numarului de gospadarii taranesti , apoi, din anul 1928, sub loviturile marii crize agrare mondiale pina in 1936.

In deceniile interbelice productia agricola a oscilat de la un an la altul sub determinarea conditiilor climatice; un an secetos reducea recolta la o 1/3 sub media normala, iar un an cu ploi la timp sporea productia pina la 2 ori peste medie.

Suprafetele insamantate au crescut de la 11,4 mil.ha in 1924 la 13,1 mil.ha in 1938, contribuind la marirea usoara a productiei.

Caracteristica seculara a agriculturii se mentine si in aceasta perioada: predominarea culturilor cerealiere extensive in proportie medie de 87% din totalul insamantarilor si slaba dezvoltare a culturilor intensive-numai 13% din terenul arabil; totusi, in deceniul patru, se releva o tendinta de sporire, cu cateva procente, a culturilor intensive- alimentare de plante industriale, furajere etc.

Productia de cereale creste de la 8,5 mil.t., media perioadei de refacere 1919-1924 la 11,4 mil.t. , media anilor 1934-1939.

In ceea ce priveste culturile necerealiere-leguminoase, textile, plante de industrilizare, acestea raman sa acopere consumul intern; se cultiva fasole si cartofi, zarzavaturi si alte leguminoase, sfecla de zahar, tutun; in ultimul deceniu se largesc culturile de soia , rapita, bumbac,in, cinepa; cea mai solicitata devine cultura floarei-soarelui, suprafetele cele mai intinse in Basarabia si cu o contributie insemnata de ulei la export;Romania produce peste 40% din productia europeana de ulei de floarea-soarelui.Sporeste de asemenea, productia viticola si pomicola, unele cantitati importante de vin si fructe destinate la export; productia de vin, din care aproape jumatate hibrizi, creste de la 6,4 mil.hl la 9,2 mil. hl , Romania contand ca unul din producatorii insemnati ai Europei.

Modul de evolutie a agriculturii si fenomenele specifice agrare interbelice au fost hotaritor influentate de restructurarea funciara si sociala a proprietatii prin reforma agrara din anul 1921.Initiata in 1913 de Partidul National Liberal si promisa in timpul razboiului(1917) soldatilor aflati pe front de regele Ferdinand, reforma agrara s-a exprimat juridic in legelile provizorii din anii 1918-1920 si in legile definitive din anul 1921, distincte pentru Vechiul Regat si pentru Transilvania, Bucovina si Basarabia.(Victor Axenciuc, Epoca Moderna si contemporana;pag.243, 253, 255).

Aceasta reforma a a dus schimbari structurale, locul latifundiilor fiind luat de micile proprietati(cele sub 10ha reprezentau aproape 85% din suprafata arabila).Faramitarea marii proprietati, insuficienat inventarului agricol si a capitalului de care taranii aveau nevoie, au creat numeroase dificultati.Cantitatea de produse agricole va creste totusi sensibil datorita dezvoltarii extensive(cresterea suprafetei cultivate),cu toate ca productia la ha ramane destul de scazuta comparativ cu statele occidentale.(Valu Nastaselu, Istoria Romanilor de la 1821 si pana astazi, pag.87)

De improprietarirea din 1921 au beneficiat deopotriva, atat taranimea romana cat si cea de nationalitate maghiara, germana, rusa si ucraineana.Prin reforma agrara din 1921 s-a restrans considerabil rolul si importanta marii proprietati mosieresti dar si a marii exploatatii in agricultura tarii; totodata, inzestrarea a majoritatii taranilor a redus tensiunea agrara sociala si a transformat agricultura intr-o zona de exploatare predominant mica taraneasca.Aceasta modifica si structura sociala si cea politica a tarii; desfiintarea marilor latifundii a subminat baza de putere economica a unuia din marile partide de guvernamint de pana atunci-Partidul Conservator- care s-a desfiintat in 1924.

Disparitia marilor latifundii, mosiile de peste 5.000ha si a marii arendasii a restrans si sfera de dependenta economica a taranimii de marea proprietate.Agricultura romaneasca in urma acestor restructurari fundamentale va evolua in trei planuri si urmand trei tendinte principale:

1.Exploatatia mica taraneasca intemeiata pe munca proprie(pana la 10-15ha dupa regiunea agro-geografica);

2.Exploatatia agricola mijlocie taraneasca(peste 10-15ha);

3.Exploatatia agricola predominant capitalista(peste 30-50ha).

Unul din cei mai insemnati cercetatori ai economiei agrare romanesti,Ioan C.Vasiliu,constata ca “daca reforma agrara a dat o fireasca si rationala repartitie a proprietatii agricole,a creeat in schimb un numar impresionant de unitati economice precare la a caraor pulverizare asistam zilnic si care,in scurta vreme,va pune statului probleme dintre cele mai serioase”.

(Victor Axenciuc; Epoca Moderna si contemporana;pag.247-248)

In anul 1929 se infiintase ,cu ajutorul B.N.R. institutiile de finantare a agriculturii-Banca Centrala Cooperatista,in 1931-Creditul Agricol Ipotecar al Romaniei.Activitatea acestora a contribuit la limitarea efectelor cizei agrare.

La intocmirea actelor pentru aplicarea primei legi a conversiunii din 1932 s-a constatat ca suma totala ce trebuia rambursata institutiilor de credit ale statului, sau particulare, se ridica la 52,4 mlrd lei.