Agroturismul în Transilvania

Stabilirea tematicii programului turistic pe baza următoarelor elemente:

Identificarea grupului-ţintă de turişti.Cunoaşterea nevoilor şi doleanţelor specifice acestora.

Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.

Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate.

În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-alungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin spontană ori organizată.

Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specificăde turism rural.

Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”.

Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil.

Astfel, în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă, ferme de vacanţă, sate club sau pentru tineret, staţiuni rurale de odihnă, precum şi satul turistic care, în ultimii ani, deţine un loc prioritar.

Astfel, după unele abordări psihologice , turismul rural este definit cao formă particulară de turism, ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali, care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi. Ca urmare, turistul nu este un anonim, ci un oaspete de seamă, un prieten al familiei, care revine mereu cu plăcere la pensiune. Ca atare, se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă,cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă.

2. Detalierea programului de desfăşurare a pachetului turistic:

Destinaţia sau itinerariul. O scurtă detaliere;

Descrierea zonei agroturistice Transilvania

Transilvania este situata in centrul Romaniei; inconjurata de Carpati Orientali, Meridionali si de Muntii Apuseni.

Transilvania este din punct de vedere geografic un platou inalt, separat in sud de Tara Romaneasca prin lantul Carpatilor Meridionali si in est de Moldova prin Carpatii Orientali. Zona vestica a Transilvaniei (Crisana) are granita cu Ungaria. La nord, se invecineaza cu Ucraina (regiunile Transcarpatia - care cuprinde partea de nord a Maramuresului istoric - si Ivano-Frankivsk). Platoul cu inaltimi intre 305 si 488 de metri este irigat de raurile Mures, Somes, afluenti ai Tisei, si de raul Olt, afluent al Dunarii. Cel mai mare oras din regiune, conform recensamantului din 2002, este Cluj-Napoca (capitala sa istorica, alternativ cu Sibiul si Alba Iulia) urmat de Brasov.

Suprafata totala a Transilvaniei, impreuna cu Banat, Crisana, Satmar si Maramures, insumeaza 100.293 kmp, care repreprezinta 42,1% din totalul suprafetei Romaniei. Populatia ce traieste in acest spatiu numara 7.221.733 locuitori, cifra care reprezinta aproximativ o treime din cea a populatiei Romaniei.