Alegerea participării la ERM II - evoluția în cazul Ungariei

1.ERM SI ERM II

Mecanismul initial ERM(Exchange Rate Mechanism) ,adoptat in 1979,a fost un sistem multilateral de curs de schimb,prin care fiecare moneda participanta avea stabilite paritati centrale comparative cu celelalte monede(derivate din cusul fata de ECU prin cross),fata de care putea fluctua intr-o banda de +/- 2,25%.Ca urmare a deciziei ERM din anii 1992-1993(cand Marea Britanie si Italia au renuntat la acest mecanism,iar Spania,Portugalia si Irlanda si-au devalorizat monedele),banda de fluctuatie a fost majorata la +/-15% incepand din august 1993.

Odata cu inceperea celui de al treilea stadiu al UEM(Uniunea Economica si Monetara)-1 ianuarie 1999,cand s-a adoptat moneda unica europeana,sistemul multilateral a fost inlocuit cu unul bilateral, ERM II prin care fiecare moneda participanta,are definita o paritate centrala comparativ cu EURO,banda de fluctuatie mentinandu-se aceeasi(+/-15%).In cazul aparitiei unor presiuni asupra cursului de schimb,BCE este obligata sa caorde spijin bancii centrale nationale,intervenind automat atunci cand nivelul cursului atinge marginile benzii(interventie marginala) si are posibilitatea sa sustina interventiile bancii centrale nationale atunci cand cursul se situeaza in interiorul benzii de fluctuatie.

Criteriul de convergenta a cursului de schimb este una din conditiile Tratatului de la Maastricht,care trebuie indeplinita inainte de adoptarea monedei unice,de catre tarile intrate in Uniunea Europeana.Pozitia actuala a autoritatilor europene cu privire la indeplinirea criteriului de stabilitate a cursului de schimb al monedei nationale poate fi rezumata astfel:

-participarea obligatorie in ERM II cel putin doi ani inainte de intrarea in zona euro;

-nu este permisa realinierea paritatii centrale in sensul devalorizarii in cei doi ani de participare in ERM II;

-desi banda standard este de +/-15%,nu este exclusa posibilitatea stabilirii unei benzi mai inguste de fluctuatie a cursului de schimb(Danemarca optand pentru un culoar de +/-2,25%).

Conform Tratatului de la Maastricht,noile tari candidate care vor adera la UE,vor deveni state membre cu o derogare temporara in ceea ce priveste moneda comuna.Aceasta inseamna ca , la un moment dat, ulterior aderarii, noile state membre vor intra in ERM II, iar apoi conditionat de indeplinirea criteriilor de convergenta nominala vor adopta moneda euro.Arhitectii Comunitatii Europene,care au conceput Tratatul de la Maastricht , au considerat drept conditii necesare si suficiente pentru ca o tara sa adopte euro numai criteriile de convergenta nominala, respectiv un deficit bugetar care sa se situeze sub 3 procente din PIB; o datorie publica totala mai mica de 60% din PIB in anul adoptarii monedei unice;o rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale inflatia medie a celor mai performante(la acest indicator) 3 state din UE si o rata a dobanzii la titlurile pe zece ani care sa nu depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale dobanda medie a celor mai performante trei state definite ca mai sus.In plus este necesar un grad ridicat de stabilitate a cursului de schimb,fara devalorizari unilaterale fata de euro,timp de cel putin doi ani.

2.Convergenta nominala si convergenta reala

Tratatul de la Maastricht nu face referire la criterii de convergenta reala,care sa asigure un grad inalt de similitudine si de coeziune structurilor economiilor tarilor candidate.Probabil ca omisiunea initiala se datoreaza faptului ca ,pana la inceputul anilor ’90, Uniunea Europeana a fost un club al tarilor bogate(cu una,doua exceptii),iar structurile economice ale acestora erau prin definitie asemanatoare.In momentul in care decidentii vest-europeni au realizat importanta pe care cnvergenta reala o are pentru o insertie de succes a economiilroe din centrul si estul Europei,tratatele de asociere fusesera deja semnate si o redeschidere a problematicii parea inoportuna.