Alte grupări regionale din Europa

INTRODUCERE

Organizaţiile de tip regional nu grupează toate statele, ci doar unele ce aparţin unei regiuni,zone geografice,mai mult sau mai puţin întinse din punct de vedere geografic. O regiune întinsă poate să fie divizată ori nu într-o anumită perioadă, fără să aibă o organizaţie continentală. Faptul că în unele regiuni există o astfel de organizaţie, cu alte subdiviziuni, constituie o realitate care se traduce prin apariţia unei anumite solidarităţi, a unor relaţii ce presupun cooperare, acţiuni comune, interese majore, dar şi rivalităţi şi diverse feluri de dinamisme politice şi economice ce ţin cont atât de istorie, cât şi de spaţiul geografic.

Această mondializare economică, atrăgând în sfera schimburilor populaţii dintre cele mai îndepărtate, stimulează eforturile de organizare economică regională (după exemplul construcţiei europene, care rămâne de departe sistemul cel mai asimilat). Obiectivul general este mereu acelaşi: edificarea unei vaste pieţe între mai multe state pentru a da întreprinderilor lor o bază solidă, largă, pentru a înfrunta concurenţa mondială.

ORGANIZATIA COOPERARII ECONOMICE LA MAREA NEAGRA - OCEMN

Crearea unei structuri de cooperare în zona Mării Negre a fost avansată pentru prima oară în 1990, de fostul preşedinte al Turciei, Turgut Ozal, în cursul unei vizite oficiale în România. La iniţiativă au subscris România, Bulgaria şi URSS.

Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN) a fost oficial lansată, prin semnarea Declaraţiei de la Istanbul, la 25 iunie 1992.

Membrii fondatori ai CEMN sunt: Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia, R. Moldova, Rusia, Ucraina şi trei ţări caucaziene (Armenia, Azerbaidjan şi Georgia). Regiunea CEMN se întinde, ca suprafaţă, de la Marea Adriatică la Oceanul Pacific şi cuprinde în arealul său un număr de opt mări.

Cele două documente adoptate la Istanbul la 25 iunie 1992 (”Declaration on Black Sea Economic Cooperation” şi ”Bosphorus Statement”) arată că obiectivul central al CEMN îl constituie accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor membre în scopul realizării unui

grad superior de integrare în economia europeană şi mondială, prin intensificarea cooperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale. In mod deliberat a fost evitată includerea unor obiective de natură politică sau de securitate, considerate neadecvate momentului.

Regiunea Mării Negre are o importanţă strategică recunoscută, care este dată de resursele naturale foarte bogate, în special petrol şi gaz şi de o piaţă potenţială de peste 350 milioane consumatori. Comerţul cumulat al regiunii reprezintă peste 5% din comerţul mondial.

Evoluţia cooperării economice în bazinul Mării Negre poate fi împărţită în trei etape:

1. de formare, lipsită de rezultate şi fără o organizare clară, a durat până la întâlnirea de la Bucureşti, din anul 1996, când miniştrii de externe au adoptat un ”Plan de acţiune” care a îmbunătăţit cooperarea;

2. de introducere a sistemului Troicii ministeriale, în cursul căreia a început finanţarea comună a Secretariatului Internaţional Permanent (PERMIS) de la Istanbul şi s-au intensificat reuniunile la toate nivelele. În iunie 1998, la Yalta, s-a semnat ”Carta CEMN”;

3. de asumare a caracteristicilor unei organizaţii regionale. La 30 aprilie 1999, la Reuniunea miniştrilor de externe din statele CEMN de la Tbilisi, a fost înfiinţată Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), care a devenit o structură regională de cooperare în domeniul economic. OCEMN a dobândit statutul de observator la ONU începând cu 8 octombrie 1999.

La 25 iunie 2002, la Istanbul, şefii de stat şi de guvern din regiunea Mării Negre au marcat, în cadrul unei reuniuni extraordinare, aniversarea a zece ani de la crearea Cooperării Economice a Mării Negre. La Summit-ul aniversar OCEMN a fost semnată “Declaraţia Decenială” prin care se marchează trecerea organizaţiei într-o nouă etapă şi în care sunt creionate domeniile viitoare de acţiune, cum sunt cele legate de securitatea şi stabilitatea regională, cooperarea cu Uniunea Europeană şi colaborarea cu alte iniţiative şi structuri regionale.

La 25 iunie 2007, la Istanbul, a avut loc Summit-ul Aniversar al OCEMN (15 ani de la înfiinţarea organizaţiei). A fost adoptată o Declaraţie Aniversară.

Relaţia cu UE a constituit unul din cele mai importante puncte ale preşedinţiei elene (noiembrie 2004-aprilie 2005). Reuniunea de la Komotini a adoptat o declaraţie ministerială care se referă la necesitatea unei platforme de cooperare UE-OCEMN. La 14 februarie 2008, la Kiev, a avut loc Reuniunea specială a Consiliului miniştrilor afacerilor externe ai statelor membre ale OCEMN şi ai statelor membre ale UE, fiind lansat procesul Sinergiei Mării Negre.

Organizare si structure institutionale

STATE MEMBRE: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R.Moldova, România, Federaţia Rusă, Serbia - Muntenegru, Turcia şi Ucraina.

OBSERVATORI: Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia, Tunisia, Franţa, Germania, Conferinţa Cartei Energiei, Black Sea Commission, International Black Sea Club (cu

statut mai vechi), SUA, Rep. Cehă, Croaţia şi Belarus (din octombrie 2005). Ungaria, Marea Britanie şi Muntenegru deţin statutul de partener pentru dialog sectorial cu OCEMN.

Alte organizaţii şi instituţii internaţionale, printre care Uniunea Europeană, OSCE, Consiliul Europei, OECD, CEE/ONU, PNUD, ONUDI, FAO, OMC, OIM, BERD, BEI şi Banca Mondială sprijină activităţile OCEMN.