Alternative ale transformării societății și economiei românești

Alternative ale transformarii societatii

si economiei romanesti

Lumea intreaga se afla intr-o profunda schimbare. Toare tarile sunt preocupate de rezolvarea problemelor cu care se confrunta la acest sfarsit de mileniu, probleme acumulate pe baza si in contextul unui anumit tip de dezvoltare. Inca in anii ’70, Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, enumera zece asemenea “noduri critice” tehnico –stiintifice, economice, sociale, politice, culturale si strategice: explozia demografica; lipsa de planuri si programe capabile se satisfaca nevoile esentiale ale maselor; devasterea si degradarea biosferei; criza economiei mondiale; cursa inarmarilor; nedreptati sociale profunde si neglijate; dezvoltatrea tehnico –stiintifica anarhica; institutii imbatrinite si screllozate; confruntarea Est –Vest si ruptura Nord –Sud; carentele unei conduceri morale si politice.

De aceea, concluziona Aurelio Peccei, “Omul trebuie sa faca inca eforturi sa inteleaga cum poate stapini schimberea si incertitudinileepocii noastre istorice”.

Pentru a raspunde acestei sfidati generale, omenirea si-a concentrat atentia spre definirea societatii viitoare si a sistemului economic,capabile sa abordeze, cu mai multe sanse de suces marile probleme aratate, ca si pe cele ce vor aparea. Cert este ca toata lumea doreste schimbarea. Cand se pune problema definirii acestei schimbari, lucrurile se complica, opiniile specialistilor se diversifica.

Un mare filosof in probleme de futurologie aprecia cu catva ani in urma ca schimbarea istorica de larga deschidere si de mare profunzime poate fi privita in doua moduri.

Una din aceste modalitati de abordare este dominata de speranta( asteptatea) ca viitorul sa reprezinte o largire si o universalizare a continutului esential al tipului de dezvoltare actual.

In acest caz, civilizatia lumii de maine se va prezenta ca o continuare a celei de azi,respectiv a celei avansate de azi. De fapt o asemenea viziune este predominanta atat in lumea dezvoltata, cat si in cea slab dezvoltata, inclusiv in tarile aflate in tranzitie de la plan la piata. Timp de doua secole, capitalismul si-a impus modelul sau la scara planetatra. In conditiile in care optiunea unor popoare pentru socialismul revolutionar s-a dovedit falimentara (mai ales sub raportul eficientei economice), capitalismul si-a relansat ofensiva.

El incearca sa raspandeasca in lume modul sau de viata, de consum, de productie, sistemul sau economic, valoric si cultural, institutional, ideologic, de civilizatie. Asa cum remarca unii specialisti, incercand sa se mantina in ofensiva, capitalismul si cei ce sustin sistemul se afla de fapt, in defensiva. S-ar putea deduce de aici ca argument al raportarii critice la ceea ce a fost capitalismul de-a lungul secolelor,abandonarea termenului insusi de capitalism.

In cele mai multe tratate si manuale occidentale, analizele micro “macro si mondoeconomice se realizeaza fara a se face referiri si raportari la capitalism.

Prabusirea comunismului aduce capitalismul in situatia de risca sa apara ca un monolit , ca un bloc al noului determinism. Or, este suficient sa observi situatiile concrete din tarile lumii pentru a constata ca, dimpotriva, capitalismul real nu aduce de la sine un raspuns unic, cea mai buna solutie la problemele mari ale societatii. Din contra, capitalismul este multiplu si tot atat de complex ca si viata insesi. El nu este o ideologie, ci o practica.

Ce fel de societate se asteapta? Cum se actioneaza in directia fauririi ei in lume?

Raspunsul la asemenea intrebari nu se poate formula cu usurinta. Aceasta deoarece procesele social economice ce au loc in lumea contemporana sunt extrem de complexe si de contradictorii. Aceasta pe de o parte. Pe de alta parte, in conditiile marilor deosebiri dintre statele –natiuni si popoare, exista un anumit sens al evolutiei omenirii, pe care specialistii mondialisti il receptioneaza diferit si il interpreteaza si mai diferit.

Multi autori de mare audienta in lume incearca sa prefigureze societatea viitorului ca ceva cu totul nou, care nu poate si nu trebuie caracterizata prin termanii cu puternica incarcatura politico –ideologica , cum sunt :capitalism, imperialism, colonianism etc…

Termenul cu cea mai larga circulatie, folosit pentru a desemna noua societate, este insa cel de societate informationala, cu multiplele ei concretizari.in acest cadru ideatic se inscriu si acele aprecieri, conform carora, “trecerea de la socialism la capitalism” apare ca expresie mai mult ironica dupa ce mai mult de un secol si jumatate s-au purtat aprige discutii si s-au scris milioane de pagini, in serviciul intelegerii acestei treceri.

Numerosi alti specialisti sustin, in ultimul timp, cu argumeta demne de luat inm considerare, oferite de istoria secoluilui al XX-lea:

- singurul sistem capabil sa asigure dezvoltarea unei tari este capitalismul

- democratia este singurul sistem politic in stare sa previna sau sa corecteze destul de devreme cele mai cumplite abuzuri si grreseli.

Si la noi in tara apar idei asemanatoare . in acest sens se recomanda liderilor politici de la guvernare sa reintroduca in strategiile si politicile lor termenul de capitalism, sa uite sau sa paca abstractie de faptul ca acest termen a fost demonizat in anii comunismului.

Strategia insasi de guvernare trebuie sa fie in asa fel fundamentata incat sa scurteze “drumul tarii spre capitalism”.