Amnistia fiscală

1.1 DEFINITIA

AMNISTIA FISCALĂ

Apare ca un mod excepţional de stingere a obligaţiilor bugetare, ea aplicându-se în împrejurări excepţionale la categorii de contribuabili cu datorii restante către bugetul statului în condiţiile absenţei perspectivelor în a fi recuperate şi a oportunităţii prin prisma politicii fiscale a statului faţă de aceştia. Ea este reglementată de puterea legislativă prin lege.

Anulările individuale se pot aproba de Ministerul Finanţelor Publice la solicitarea scrisă motivată a contribuabililor cu restanţe către bugetele publice, limitat la debite fiscale provenite din amenzi şi majorări de întârziere.

CAPITOLUL 2

2.1 Amnistia fiscala - o solutie europeana pentru relansarea economiei

Acest capitol abordeaza amnistia fiscala din punctul de vedere al practicii europene , in special,avind ca exemplu cazurile tarilor europene Elvetia si Austria , tari care au aplicat de-a lungul timpului diferite tipuri de amnistii fiscale la care se alipeste practica mai recenta a Italiei.Toate insa urmarind acelasi obiectiv major de relansare a economiei si depasirea unor probleme economice prin intermediul amnistie fiscal.

Elvetia a aplicat doua amnistii fiscale generale dupa cel de-al doilea razboi mondial Elvetia, a apelat la amnistia fiscala de doua ori in acest secol, in 1945 si in 1969. De asemenea, dupa 1990 a fost promovata o noua initiativa legislativa pe aceasta tema. La 17 iunie 1992, deputatul Edouard Delalay, reprezentant al cantonului Valais in Consiliul Statelor (Camera Superioara a Parlamentului elvetian), a prezentat o motiune privind insarcinarea Consiliului Federal (Guvernul elvetian) cu pregatirea conditiilor legale pentru realizarea unei amnistii fiscale generale. Documentul este cunoscut sub numele de "Motiunea Delalay". Astfel, Delalay a propus ca aministia sa aiba loc la nivel federal, cantonal si comunal, aceasta urmand a intra in vigoare in perioada 1993-1997. Motiunea a fost promovata si in Consiliul National care a adoptat-o in sedinta din 18 martie 1994. Documentul a devenit, in urma adoptarii, "initiativa parlamentara privind aministia fiscala generala". De asemenea, Comisia juridica a Consiliului Statelor a intocmit un raport pozitiv si a recomandat plenului sa dea curs initiativei. Raportul Consiliului Federal a fost prezentat Parlamentului in data de 25 noiembrie 1995. El recomanda clasarea initiativei invocand mai multe motive. In primul rand, trecerea unei perioade lungi de timp de la ultima amnistie nu reprezenta, in opinia membrilor Executivului, un motiv suficient de intemeiat pentru a institui una noua. In plus, guvernantii afirmau ca actiunea ar putea echivala cu recunoasterea incapacitatii statului de a combate eficient incalcarea legii impozitelor. Mai mult, instituirea periodica de amnistii putea fi interpretata de unii cetateni drept o invitatie la sustragerea de la plata impozitelor. Cel din urma argument prezentat de reprezentantii Consiliului Federal a fost acela ca amnistia ar afecta principiile egalitatii in fata legilor a tuturor cetatenilor tarii, punandu-se, practic, semnul egalitatii intre cei ce platesc corect si cei care se sustrag de la plata taxelor catre stat. Punctul de vedere al Guvernului a avut la baza si rezultatul procedurii de consultare a partidelor si societatii civile, in conformitate cu normele elvetiene, privind proiectul unui nou articol pentru dispozitiile tranzitorii ale Constitutiei federale. Articolul citat avea urmatorul cuprins: "Contravenientii care vor sa faca uz de amnistie, scapa de pedeapsa; impozitele defraudate si dobanzile de intarziere raman, in continuare, ca datorii; cel care vrea sa primeasca amnistia, trebuie sa depuna declaratie de amnistie".

Parlamentul elvetian a propus in 1997 instituirea unei amnistii fiscale individuale

Tot in cadrul procesului de consultare a partidelor, asociatiilor patronale si profesionale, precum si a altor organizatii de importanta nationala au rezultat mai multe variante de actiune pentru viitor. Prima dintre acestea se referea la amnistie in conformitate cu propunerea Guvernului reprodusa mai sus. Cea de-a doua varianta presupunea o amnistie dupa propunerea Guvernului dar cu limitare in timp. Cea de-a treia se referea la o amnistie dupa modelul anului 1969, iar cea de-a patra la o amnistie dupa acelasi model, dar cu depunerea unei "declaratii de amnistie". A cincea varianta rezultata in discutiile dintre partide si asociatiile patronale stipula renuntarea la orice fel de amnistie, in timp ce ultima varianta presupunea renuntarea la amnistie, dar cu introducerea in legea federala privind impozitele directe a unei proceduri de "autodenuntare, fara pedepsire", ceea ce echivaleaza cu o "amnistie indviduala". Raportul Consiliului Federal a fost dezbatut in Comisia juridica, care a recomandat plenului clasarea initiativei Delalay de amnistie fiscala generala. In cazul in care Consiliul Statelor ar fi respins, totusi, clasarea, Comisia isi propusese sa prezinte un proiect propriu referitor la o "amnistie individuala". Discutiile in plenul Consiliului Statelor au avut loc in data de 13 martie 1997, ocazie cu care si seful Departametului Finantelor, Kaspard Villiger, a recomandat clasarea initiativei, promitand cooperarea institutiei sale cu Comisia juridica, in scopul elaborarii unei solutii de compromis, in sensul de "amnistie fiscala individuala". Consiliul Statelor a aprobat cu majoritate de voturi clasarea "initiatiei parlamentare privind amnistia fiscala generala". De asemenea, a fost decisa elaborarea, de catre Comisia juridica a Consiliului, a unei initiative proprii asupra instituirii unei "amnistii fiscale individuale".

Amnistia fiscala a fost aplicata in Austria sub numele de "Legea impozitarii finale"

O alta tara in care a fost aplicata cu succes amnistia fiscala este Austria. In acest caz s-a pornit de la dorinta de repatriere a averilor si fondurilor detinute in exterior de cetatenii austrieci. Astfel, in anul 1993, a fost conceputa o lege care poate fi tradusa prin "Legea impozitarii finale" si care a fost publicata in Monitorul Oficial al Austriei cu nr. 11/1993. Aceasta lege cuprinde modalitatile si procedurile de aplicare a unei amnistii fiscale pentru cetatenii austrieci care detineau fonduri in afara granitelor tarii. In virtutea amnistiei, incepand cu 1 ianuarie 1994, nu s-a mai perceput impozit pe avere, iar, prin Legea fundatiilor, s-au introdus o serie de facilitati fiscale pentru posesorii de averi mari. Pecizam ca, in Austria exista, in prezent, peste 1.000 de fundatii cu averi semnificative.