Amortizare de investiții

Amortizarea este o forma de recuperare in transe succesive a bunurilor ori valorilor investite intr-o activitate economica. Se refera la:

rambursarea esalonata a imprumutului pe teamen lung;

reducerea pe masura utilizarii a valorii mijloacelor fixe;

trecerea esalonata pe cheltuieli a unor fonduri imobilizate.

Amortizarea ca expresie in etalon monetar a utilizarii poate fi exprimata prin cote procentuale anuale egale aplicate in mod corespunzator valorii mijloacelor fixe pe intregul ciclu de functionare sau prin cote ce se majoreaza in timp pe masura ce avanseaza procesul de uzura.

Operatiunile legate de amortizare se evidentiaza in contabilitate in urmatoarele conturi:

in creditul conturilor de amortizare privind imobilizarile corporale grupate pe categorii de mijloace fixe;

in creditul conturilor de amortizare privind imobilizarile necorporale grupate pe specii de imobilizare (amortizarea fondului comercial, a cheltuielilor de constituire, a cheltuielilor de cercetare, a brevetelor etc.).

trecerea amortizarii pe cheltuieli se inregistreaza in debitul contului de cheltuieli de exploatare privind imobilizarile;

in aceeasi clasa de conturi se inregistreaza si cheltuielile extraordinare (cu caracter accidental) privind amortizarea imobilizarilor;

in ipoteza cand se realizeaza venituri din amortizare, acestea se evidentiaza in contul de venituri din amortizari pentru activitatea curenta cat si in contul de venituri extraordinare privind amortizarea imobilizarilor (clasa conturilor de venituri).

Profitul

Este venitul net realizat de agentii economici intr-o perioada de timp in exercitiul obiectului lor de activitate.

Se determina prin deducerea venitului brut a cheltuielilor ocazionate pentru realizarea venitului brut.

In general, profitul este considerat ca expresie sintetica a eficientei a oricarei activitati economice, fapt pentru care imbraca mai multe forme:

Profitul brut sau contabil (Pb), care apare ca venit residual, calculat ca diferenta intre venitul total si costurile de productie realizate, conform relatiei:

Pb=Vt-Cp

Profitul net sau admis (Pn), acea parte din profitul brut care ramane dupa ce s-au scazut:

-dobanda (D) la capitalul propriu al intreprinzatorului;

-salariul (S) ca recompensa pentru munca prestata de acesta;

-renta (R) sub forma arendei si/sau chiriei pentru terenul si cladirea care ii apartin;

-impozitele (I) si taxele (T) suportate direct din profit.

Pn=Pb-(D+S+R+I+T)

Profitul normal, castigul minim acceptat de catre intreprinzator pentru organizarea unei activitati economice, o remunerare a serviciilor pe care acesta le presteaza, recompensa pentru priceperea si riscul pe care si-l asuma, prima pentru risc si incertitudine.

Profitul pur sau supraprofitul (de monopol), numit uneori si profit excedentar, este acel castig generat de imprejurari deosebite care nu sunt legate de activitatea intreprinzatorului. Acest tip de profit este obtinut de agentii economici cu pozitie de monopol in realizarea si/sau vanzarea produselor, fiind generat de mecanismele concurentiale ale pietii.

Profitul marginal, acel profit determinat de evolutia productiei marginale, care se calculeaza conform relatiei:

Pmg=Vmg-Cmg

Din punct de vedere al modului de obtinere, profitul imbraca urmatoarele forme:

Profitul legitim sau legal, acea forma a profitului obtinut in conditiile respectarii prevederilor legale, conform metodologiilor existente la un moment dat in societate.