Amortizarea - studiu privind calculul și contabilitatea amortizării - SC XYZ SA, Ploiești

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND AMORTIZAREA

1.1.CONCEPŢII PRIVIND AMORTIZAREA.ABORDAREA ECONOMICĂ A AMORTIZĂRII.AMORTIZAREA RAŢIONALĂ

Unităţile care desfăşoară activităţi economice (agenţi economici) şi care imobilizează capital în active corporale şi necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, înregistra în contabilitate şi recupera uzura fizică şi morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Aceste operaţiuni sunt denumite generic „amortizarea capitalului imobilizat”.

IAS 16 Imoblizări corporale defineşte amortizarea ca fiind alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viaţă Amortizarea poate fi analizata din 3 puncte de vedere: contabil (patrimonial), economic si financiar.

Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă micşorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de câtre întreprindere intr-un anumit interval de timp, învechirii, concurentei, schimbării tehnicii sau a altor cauze. Pentru a imbrica forma de amortizare, aceasta micşorare trebuie sa prezinte un caracter ireversibil, ceea ce permite delimitarea ei de noţiunea de provizion. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea netă contabilă.

Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultând din depreciere, solicita pregătirea si înlocuirea acestuia cu altul nou. Ca urmare, achiziţia si utilizarea imobilizărilor reprezintă o cheltuiala si un element al costului suportata de întreprindere. De aici, necesitatea constituirii fondurilor necesare reînoirii imobilizărilor amortizabile, la sfârşitul vieţii acestora prin veniturile viitoare, fara a recurge la capitalurile proprii sau la contractarea de datorii.

Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinanţare a capitalului imobilizat care se constituie chiar si in cazul in care întreprinderea nu realizează profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci, o componenta esenţiala a capacitaţii de autofinanţare.

Capitalul imobilizat în active corporale şi necorporale participă în procesul de producţie în întreaga valoare. În procesul de obţinere a produselor finite, valoarea mijloacelor fixe se transferă treptat în valoarea produselor obţinute, în timp ce o parte a valorii lor rămâne fixată în corpul material al mijloacelor fixe. Trebuie avut în vedere că, în perioada funcţionării mijloacelor fixe, circulă numai valoarea lor.

Folosirea mijloacelor fixe în procesul de producţie a bunurilor materiale duce la uzura lor, fapt care impune, după o serie de cicluri de producţie, înlocuirea acestora, nu numai în forma valorică, ci şi în naturală. De aceea, valoarea lor inclusă în produsele finite se numeşte amortizare.

Amortizarea este un proces de recuperare treptată a valorilor activelor imobilizate consumate în procesul economic sau numai ca urmare a deţinerii lor în patrimoniu şi de constituire, prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat înlocuirii activelor imobilizate atunci limitele de uzură fizică şi morală

Amortizarea se desfăşoară în timp, în principiu pe întreaga perioadă de la intrarea în patrimoniu a activelor imobilizate şi până la casarea acestora. În cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora în procesul funcţionării sau nefuncţionării lor.

Când durata de utilizare este mai mică decât durata de viaţă economică se ţine seama de valoarea reziduală, care poate avea valori însemnate şi care majorează sursele de finanţare pentru înlocuire. În cazul împrumuturilor are loc un proces de amortizare financiară, care reprezintă rambursarea treptată a creditelor conform angajamentelor asumate.

Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilanţului. În cazul imobilizărilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ, în timp ce în cazul împrumuturilor, amortizarea acestora are drept efect micşorarea valorii conturilor de pasiv care reflectă datorii ale întreprinderii.

Sistemul de amortizare se bazează pe faptul că orice activ material imobilizat are o durată de viaţă maximă la capătul căruia valoarea de exploatare este egală cu zero. Pot fi amortizate activele care se consumă progresiv, în mai multe exerciţii financiare, cum este cazul clădirilor, construcţiilor utilajelor, mijloacelor de transport etc.

Amortizarea anuală trebuie să acopere deprecierea suferită, fără a subevalua sau supraevalua mărimea acesteia. Toate întreprinderile au libertatea de a-şi alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale şi modului de utilizare.