Analiza Capacității de Autofinanțare sau cash-flow

Introducere

Cash-flow-ul constitue, alături de fluxurile de fond de rulment şi beneficii, un flux, generat de activităţile desfăşurate la nivelul companiei. Termenii de flux monetar, flux de casă, flux de trezoreriedin literatura românească corespunde termenului anglo-saxon de cash-flow. Totuşi, în cadrul tendinţei generale de standardizare, termenul de cash-flow domină în limbajul teoretic şi al practicienilor.

Cap. 1 Conceptul de cash-flow

Pentru orice manager, fluxul de trezorerie trebuie să reprezinte o ştiinţă permanentă în vederea adaptării unei strategii financiare, care să menţină compania în afaceri.

În literatura economică din ţară şi străinătate fluxul de trezorerie este definit în mod diferit. C. Stănescu, A. Işfănescu şi A. Băicuşi sunt de părere că „o componentă importantă a analizei situaţiei financiare patrimoniale o constitue cercetarea fluxului de disponibilităţi întrucât, în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să „degaje bani”, să rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri. O companie poate să fie rentabilă, să realizeze profit dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăţile pe care le face în cadrul ciclului financiar”.

În opinia lui Ion Stancu „creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului financiar reprezintă cash-flow-ul perioadei, respectiv fluxul monetar net al exerciţiului”.

Fluxul de lichidităţi nete potenţial se bazează pe profitul net şi amortismente.

Fluxul de lichidităţi real constitue diferenţa între totalul încasărilor şi totalul plăţilor unei perioade. Or, amortismentul nu constituie o plată la fel ca şi constituirea de provizioane.

Din părerile exprimate mai sus rezultă că termenul „cash-flow” este de origine anglo-saxonă care poate fi definit prin:

• Flux de disponibilităţi care „degajă“ un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri;

• Flux de încasări al unei investiţii;

• Creşterea fluxurilor băneşti;

• Excedent de trezorerie;

• Flux monetar net;

• Metodă de actualizare a veniturilor viitoare;

• Flux de disponibilităţi nete;

• Surplus monetar;

• Flux de lichidităţi;

• Flux de trezorerie

Încercând să facem o grupare a acestor opinii, rezultă că prin „cash-flow” analiştii români înţeleg:

• Flux de disponibilităţi care „degajă” un surplus de captal de trezorerie faţă de cel investit iniţial în afaceri;

• Flux de disponibilităţi nete, calculate ca diferenţă între intrările şi ieşirile de numerar;

• Metodă de actualizare a veniturilor viitoare.

Cash-flow-ul este frecvent abordat în lucrările de specialitate din străinătate, în special în ţările anglo-saxone.

John Freear, înţelege prin „cash-flow”un proces investiţional în urma căruia compania este capabilă să obţină fonduri suplimentare, de cash.

Profesorii Belverd E. Needles Jr., Henry R. Anderson şi James C. Caldwell susţin că „starea de cash-flow este o stare financiară care arată sursele şi utilizârile banilor într-un exerciţiu fananciar”

Rezultă aşadar că în înţelegerea analiştilor străini, prin „cash-flow” se înţelege:

• Diferenţa între încasări şi plăţi;

• Venitul net împreună cu amortizarea;

• Proces investiţional generator de fonduri suplimentare;

• Momente ale evaluărilor contabile.