Analiza Comparativă a Concepțiilor Moderne despre Stat

Analiza comparativă a diverselor concepţii moderne despre stat trebuie să urmărească o serie de surse sau de factori de diferenţiere teoretică a interpretărilor date instituţiilor statale.

Principalii factori de diferenţiere sunt următorii:

a. Idei sau ipoteze despre originea statului.

O idee larg răspândită în epoca modernă este că geneza statului ar fi fost strâns legată de un acord politic şi/sau social originar făcut între oameni, are ar fi realizat avantajele organizării, ale construcţiei unor instituţii care să reglementeze viaţa publică, ale existenţei unor arbitri sau judecători capabili să tranşeze chestiunile conflictuale, sau ale unor structuri are să se ocupe de bunăstarea cetăţenilor. Alte concepţii raportează geneza statului la cristalizarea anumitor raporturi de forţe între grupuri de oameni, la impunerea dominaţiei unor elite asupra majorităţii sau chiar la impunerea unor grupuri de pradă ca forţe conducătoare. Concepţiile tradiţionaliste priveau statul ca pe un produs al voinţei divine sau al unor factori naturali. Ideile despre ce anume ar trebui să facă statul (care este rolul său, care sunt atribuţiile sale, sfera şi limitele acţiunii sale) depind în foarte mare măsură de adoptarea uneia sau alteia dintre aceste supoziţii despre originea statului. De exemplu, interpretările care leagă originile statului de un acord privind asigurarea securităţii tind să atribuie instituţiilor acestuia numai sarcini limitate (desfăşurarea de activităţi de justiţie, poliţie), în timp ce interpretările care atribuie statului o geneză legată de nevoia de a asigura condiţiile necesare bunăstării cetăţenilor tind să dea instituţiilor acestuia sarcini mult mai ample (de furnizare de bunuri şi servicii, de organizare şi dirijare a activităţilor etc.)

b.Idei despre scopul guvernării. Acolo unde statului i se atribuie rolul de a asigura Binele (public şi/sau individual), în mod firesc i se acordă şi largi prerogative (necesare pentru îndeplinirea optimă a acestui rol); aceste prerogative pot merge până la cota la care se lasă statului libertatea de a face orice pentru asigurarea Binelui (cazul unor regimuri revoluţionare, care au atribuit organelor puterii deplina libertate de a restructura instituţiile şi chiar de a extermina anumite grupuri de oameni considerate periculoase pentru Binele public: dictatura iacobină din Franţa, din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, sau dictatura proletariatului din statele comuniste). Interpretările sceptice cu privire la asigurarea Binelui (public şi/sau individual) manifestă mari îndoieli cu privire la însăşi sensul ideii de Bine, acestea respingând angajarea amplă a instituţiilor de stat în diverse întreprinderi sociale şi politice presupuse a contribuia la bunăstarea oamenilor sau la Binele public, susţinând că aceste întrerprinderi sunt de fapt efectul impunerii unei idei de Bine aparţinând unei minorităţi asupra celorlalţi cetăţeni.

c. Idei despre natura umană. Aici, concepţiile se diferenţiază după cum cere cu insistenţă individualismul sau, dimpotrivă, natura socială sau comunitară a omului. Unele concepţii individualiste recunosc şi existenţa elementului comunitar în viaţa oamenilor, în timp ce altele împing individualismul la extrem, până la a pretinde că nu se poate face nici o comparaţie între indivizi, deoarece ei au nevoi diferite, preferinţe diferite, fac alegeri diferite, dau valori diferite bunurilor. Au existat şi concepţii colectiviste care negau sau minimalizau individualitatea umană, tratând nediferenţiat, ca identice, nevoile, utilităţile, preferinţele. Ele tind să eşeze oamenii pe exact acelaşi plan (de nevoi, interese, preferinţe), şi săi considere subiecţi docili ai unor mari activităţi statale de satisfacere organizată a nevoilor, de asigurare planificată a bunăstării etc.

d. Idei despre relaţiile interumane (de competiţie, conflict de interese, de cooperare, de solidaritate). Dacă relaţiile innterumane sunt percepute ca fiind concurenţiale sau conflictuale, se trage concluzia cu nici o persoană nu are alte obligaţii faţă de celelalte persoane decât cele pe care şi le-a asumat explicit (contractual) – aceasta este interpretarea spre care tind concepţiile liberale radicale, şi libertarianismul, de aici apre rolul major jucat de contractualism în gândirea modernă. Dimpotrivă, dacă relaţiile interumane sunt percepute ca fiind cooperative, se poate trage concluzia că persoanele au anumite datorii morale unele faţă de altele (de a se ajuta reciproc, de a colabora, de a fi solidare), iar statul poate fi conceput şi ca instrument al acestor raporturi de ajutor reciproc.

e. Idei despre posibilităţile şi aria de performanţe posibile ale actului politic. În măsura în care se consideră că intervenţia statală poate fi eficace în diverse domenii (economic, social, cultural etc), se naşte tendinţa de a atribui acestuia sarcinile cele mai ample în direcdţia dezvoltării persoanelor şi grupurilor. Dacă există scepticism faţă de eficacitatea şi eficienţa intervenţiei statale se neagă statului rolul intervenţionist, accentându-se asupra necesităţii ca persoanele şi asociaţiile voluntare să abordeze problemele existente. Astfel, se susţine adesea că birocraţiile sunt ineficiente, costisitoare, conservatoare, şi chiar ostile binelui public – de aici decurgând un scepticism generalizat faţă de stat, ca structură instituţională bazată pe birocraţii.