Analiza comparativă dintre monopol și concurența perfectă

Concurenta perfecta

Pentru a-si putea desfasura activitatea agentii economici au nevoie de un spatiu economic care se mai numeste si piata. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. In cadrul ei se formeaza pretul iar prin intermediul agentilor economici, cererea de bunuri se intalneste cu oferta.

Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela, formata din cumparatori-solicitanti.

Este o permanenta in economia de piata si se desfasuara dupa anumite reguli stabilite in mod democratic, pentru a asigura libertatea de actiune a tuturor. In cadrul sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa produca si sa vanda in conditiile pe care acestia le considera cele mai favorizante.

Orientand agentii economici sa produca ceea ce este dorit si cerut de consumatori, la costuri cat mai reduse in conditiile date, concurenta asigura producatorilor profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

In functie de instrumentele luptei de concurenta-acestea fiind de natura economica si extraeconomica, concurenta poate fi: loiala sau corecta (bazata pe respectarea regulilor stabilite si caracterizata prin folosirea fara discriminare de catre vanzatori a instrumentelor permise, fiind interzise acele intelegeri care pot impiedica, restrange jocul concurentei; de exemplu obstructionarea scaderii pretului), neloiala sau incorecta (bazata pe utilizarea unor practici si metode de vanzare aflate aflate in discordanta cu normele si reglementarile in vigoare), perfecta (un model al teoriei economice;acest model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influența prețurile de pe piață;aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând cont de definiția standard a economiei (Pareto-eficiența)).

Concurenta este posibila doar atunci cand preturile sunt libere iar manifestarea ei duce la: dezvoltarea productiei, imbunatatirea gradului de servire, ridicarea calitatii

bunurilor, reducerea costurilor, diminuarea preturilor de vanzare.

Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria microeconomica, exista totusi piete pur teoretice precum piata de monopol si piata cu concurenta perfecta; acestea reprezintand situatii -reper, prin analiza carora se faciliteaza intelegerea anumitor aspecte concrete de piata.

Multi specialisti sustin ca monopolul este doar o simpla abstractie stiintifica, un model teoretic de analiza.

John K. Galbraith a definit acest tip de piata in cateva cuvinte spunand ca „( )datorita monopolului si suprematiei lui preturile sunt mai ridicate, iar productia este mai scazuta decat in cazul in care vanzatorii ar fi mai numerosi. Prin urmare consumatorii platesc mai mult si dispun de resurse sau servicii mai putine decat ar avea nevoie sau ar fi dorit”.