Analiza Comparativă între Sistemul Monetar Internațional de la Bretton-Woods și Sistemul Monetar Internațional Actual

1. Introducere

Sistemul monetar internațional are o mulțime de definiții, una dintre ele ar fi:

Sistemul monetar internațional cuprinde norme și principii stabilite și aprobate de statele membre în vederea cooperării monetare internaționale, precum și mecanismele de finanțare a schimburilor economice internaționale.

Un sistem monetar internațional are trei funcții principale:

1) Asigurarea schimbului și circulației monedelor

2) Furnizarea de lichidități monetare internaționale necesare derulării tranzacțiilor internaționale

3) Ajustarea balanțelor de plăți externe în condițiile înregistrării unor dezechilibre între încasările și plățile în valută înregistrate în cadrul lor.

2. Sistemul monetar internațional de la Breton-Woods

Necesitatea unui cadru internațional de cooperare monetară nu a fost niciodată atât de necesar ca după criza economică mondială din anii 1929-1933. Astfel în anul 1944 la Bretton-Woods (un orășel mic din SUA) s-au adunat reprezentanți din 44 de țări pentru Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională,

La această conferinţă au fost prezentate diverse proiecte însă era clar de la început că bătălia principală era între proiectul din partea Marii Britanii, repezentat de J.M. Keynes şi proiectul din partea SUA, reprezentat de H.D. White, subsecretar al Trezoreriei SUA.

Cele două proiecte aveau unele puncte comune dar şi puncte diferite de vedere.

Elaborat chiar înainte ca SUA să intre în război şi remaniat de câteva ori, proiectul lui Keynes purta clar amprenta convingerilor sale. El precedea înfiinţarea unei Camere Internaţionale de Compensare, însărcinată să procure economiilor naţionale, lichidităţile de care aveau nevoie.

În plus, Keynes dorea înfiinţarea unei bănci centrale mondiale care să gestioneze o monedă unică, pe care o denumise “bancor”, neconvertibilă în principiu în aur, dar - ca o maximă concesie făcută de economistul britanic - neexcluzând complet această posibilitate.

Planul White propunea înfiinţarea unui «fond de stabilizare» bazat pe depunerile în aur ale statelor membre la Banca pentru Reconstrucţie, care urma să fie şi ea pusă pe picioare. White se gândise şi la o monedă fictivă, pe care o denumise «unitas» şi care se primea în schimbul aurului depus la Banca pentru Reconstrucţie.

White lucra în secret însă pentru sovietici, cărora le trimitea copii după documente, planuri şi schiţe, încercând să protejeze interesele Sovietelor în cadrul rundelor de negocieri.

În final acordul semnat a fost rezultatul unui compromis între tezele conducătorilor celor două delegaţii, cu predominarea punctului de vedere american.

În urma conferinţei au fost înfiinţate două instituţii:

§ Fondul Monetar Internaţional însărcinat să supravegheze respectarea normelor de conduită monetară şi să gestioneze rezerve monetare din care să acorde credite pe termen scurt în scopul acoperirii unor deficite din balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre.

§ Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Pentru atingerea obiectivelor iniţiale, mecanismele sistemului de la Bretton-Woods au avut la bază următoarele principii:

- Etalonul Monetar

La baza acestui sistem se afla etalonul aur-devize, sau mai precis etalonul aur-dolar american. Raportul de valoare dintre dolar şi aur era următorul:

1 uncie = 35 $

1$ = 0,88 g de aur

- Stabilitatea parităţilor şi a cursurilor de schimb

Au fost instituite cursurile fixe cu abatere de la paritate de 1% . Fiecare ţară membră a FMI era obligată să declare paritatea monedei sale în aur sau în dolari şi să supravegheze evoluţia cursului de piaţă în limitele amintite. Menţinerea cursului se realiza prin intervenţia băncilor centrale pe piaţa valutară, prin vânzare şi cumpărare de valută.

- Convertibilitatea monedelor

Convertibilitatea monetară are două aspecte:

• Convertibilitatea dolarului american, în calitatea sa de etalon, monedă de rezervă şi de plată în cadrul sistemului monetar internaţional.

• Convertibilitatea monedelor naţionale ale celorlalte ţări membre ale FMI.

- Constituirea de rezerve monetare oficiale

Banca centrală a fiecărui stat membru al FMI avea obligatia să-şi constituie rezerve monetare necesare, în principal pentru asigurarea stabilităţii cursului valutar în cadrul marjelor de 1 % şi pentru convertirea sumelor solicitate de băncile centrale ale altor state membre.

- Echilibrarea balanţelor de plăţi

Toate ţările care făceau parte din FMIerau obligate să menţină echilibrul de plăţi externe. Dacă o ţară înregistra deficite sau excedente avea posibilitatea să recurgă la devalorizarea sau revalorizarea monedei proprii cu scopul de a menţine echilibrul balanţei de plăţi. Acest principiu are o mică excepţie, SUA îşi acoperea deficitul balanţei de plăţi prin emisiune de monedă proprie. Astfel SUA căpăta o oarecare supremaţie, fapt care mai apoi va avea unele urmări.

Treptat sistemul monetar a intrat într-o profundă criză structurală, cauza principală fiind deficitul extrem de mare al balanţei de plăţi americane şi sumele mari de dolari deţinute de băncile centrale şi comerciale din diferite ţări, care depăşeau valoarea stocului de aur deţinut de SUA. Deţinătorii de dolari americani preferau convertirea lor în alte monede sau să cumpere aur, astfel preţul aurului a crescut până la 41 de dolari pentru o uncie.

La 15 august1971 s-a suspendat convertibilitatea în aur a dolarului.

Treptat au fost eliminate toate principiile de funcţionare ale sistemuli de la Bretton –Woods.