Analiza cost-avantaje metodă generală de dimensionare a cheltuielilor (veniturilor) bugetare

1. Analiza cost-avantaje - suport al metodei moderne de dimensionare a cheltuielilor bugetare

1.1 Analiza cost-avantaje

Utilizeaza drept criteriu de evaluare raportul avantaje/cost pentru estimarea eficacitatii deciziilor publice.

Efectuarea cheltuielolor publice in general si a celor pentru actiuni economice, in special, presupune cuantificarea si alocarea volumului de resurse financiare necesare realizarii diferitelor obiective sau actiuni, urmarind obtinerea unei eficiente cat mai ridicate. In acest scop, sunt necesare calcule de fundamentare bazate pe o documentatie specifica, luand in considerare factorii tehnici, economici si umeori sociali, care conditioneaza realizarea fiecarui obiectiv, atat prin prisma efortului financiar, cat si prin cea a rezultatelor utile ce urmeaza a se obtine.

In mod deosebit, in cazul obiectivelor economice de natura investitiilor (crearea de noi intreprinderi, dezvoltari, modernizari, reutilari, etc.) se impune elaborarea mai multor variante de realizare a acestora, pentru a se putea allege, in final, cea mai avantajoasa. Este domeniul care se preteaza in cel mai inalt grad aplicarii analizei cost-avantaje.

Conditia de a nu se respinge un proiect este: cost/avantaje = minim sau invers, avantaje/cost = maxim.

Folosirea acestei metode in fundamentarea cheltuielilor pentru actiuni economice are un support obiectiv, cu atat mai mult cu cat, atat elementele de cost, cat si cele de avantaj pot fi mai bine delimitate si cuantificate .

1.2 Analiza cost-eficacitate

Pentru aceasta metoda criteriul de evaluare este raportul avantaje/cost, fara o evaluare monetara a avantajelor, in vederea estimarii eficacitatii deciziilor publice.

Dupa elaborarea prealabila a unui indicator de eficacitate, aceasta analiza se aplica in absenta unei evaluari monetare a avantajelor. In anuite ipostaze clar formalizate, in care obiectivul este unic, va fi ales programul cel mai putin costisitor.

Sfera de aplicare a acestei metode este acea a cheltuielilor social-culturale: invatamant, asistenta sociala etc. In cadrul acestui tip de evaluare economica consecintile programelor sunt evaluate dupa cele mai potrivite unitati fizice sau naturale (Ani de viata, cazuri concret diagnosticate).

“Tehnica analizei cost-eficacitate tinde sa arate cum poate fi atins un anu mit tip de beneficiu contra unor costuri minime (sau cum potate fi obtinut beneficial maxim conta unui cost dat)” . Principiul pare foarte simplu. Totusi, exista unele dificultati in momentul alegerii unitatii de evaluare a eficacitatii. Probleme pot aparea cand exista posibilitatea obtinerii mai multor beneficii, daca beneficiile nu se exclude unul pe altul sau daca nu sunt in relatie unul cu celalalt in mod consistent si sistematic .

1.3 Baza pentru metodele moderne de dimensionare a cheltuielilor bugetare

Datorita dezavantajelor metodelor moderne clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari, ce se bazeaza pe un volum limitat de informatii si nu vizeaza eficienta actiunilor, s-au elaborat noi metode care sa puna accent pe eficienta utilizarii banului public. Astfel, multe tari au renuntat la metodele traditionale in fovoarea celor moderne de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Metodele moderne sunt:

- Planning Programming Budgeting System;

- Management By Objectives;

- Zero Base Budgeting;

- Rationalisation des Choix Budgetaires;

- Alte tari au elaborat metode proprii de rationalizare a optiunilor bugetare adaptate la conditiile economico-sociale specifice.

Prin metodele moderne se realizeaza proiectarea bugetului in mai multe variante, dintre care se allege una, in functie de rezultatele cuantificate in cadrul analizei specifice bazate pe criterii diferite de optimizare a raporturilor: costuri-avantaje, costuri-eficacitate sau alte criterii utilizate.

Planificarea, programarea si bugetizarea cunoscuta si sub numele de P.P.B.S. este o metoda orientata spre programme, care studiaza nevoile ce apar pe termen scurt sau mediu. Aceasta a fost folosita cu rezultate incurajatoare de catre Ministerul Apararii din S.U.A. la inceputul anilor ’60. Cu toate acesta, incercarea de extindere a aplicarii ei si la nivelul altor departamente nu a condus la rezultatele scontate.

Metoda P.P.B.S. poate fi prezentata pe scurt astfel: pe baza anticiparilor privind securitatea nationala se elaboreaza o strategie, ce este supusa evaluarii. Strategia este pusa in aplicare prin programele intocmite, ce sunt realizate prin intermediul bugetului.

Metoda P.P.B.S. este diferita de procesul bugetar traditional deoarece:

- Se bazeaza mai mult pe obiective, scopuri si alternative de realizare a acestora pe termen lung;

- Asigura unificarea planificarii si bugetizarii prin intermediul programelor, ce urmaresc o distributie echitabila a resurselor disponibile intre programele posibile.

Metoda “Planificare, programare si bugetizare” are trei etape:

1. Planificarea, in cadrul careia se identifica nevoile, se elaboreaza strtegii;

2. Programarea, la nivelul careia planurile strategice sunt incluse in programe;

3. Bugetizarea, ce exprima programul in termenii necesarului anual de finantat.