Analiza Diagnostic a Firmei

CAP 1 – FUNDAMENTE TEORETICE

1.1 Conceptul de diagnosticare si tipologia diagnosticarii.

Una din expresiile cele mai pregnante ale scientizarii managementului o constituie utilizarea de o maniera sistemica a metodei diagnosticarii.

Incorporarea metodei diagnosticarii in arsenalul folosit cotidian de catre conducatori, constituie un argument de prim ordin al trecerii de la faza empirica a managementului, la faza stiintifica, de neanlocuit in conditiile trecerii la o economie, bazata pe concurenta si rentabilitate.

Cuvantul “diagnostic” este de origine greaca si inseamna “apt de a discerne”. Preluat din medicina umana in management, diagnosticul sugereaza necesitatea consultarii periodice a organizatiei pentru a-i identifica starea de sanatate, vigoarea si capacitatea de a se adapta unor schimbari previzibile ale mediului. Spre deosebire insa de diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limiteaza doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient si a cauzelor care le genereaza, ci, prescrie si tratamentul adecvat.

Sub forma actuala analiza diagnostic strategica s-a nascut in anii ‘60 in SUA odata cu aparitia lucrarii Business Policy, lucrare elaborata de un grup de profesori universitari de la Harvard Business School. Aceasta metoda s-a numit metoda LCAG dupa initialele numelor celor patru profesori. In prezent aceasta metoda este cunoscuta sub numele de grila de diagnostic a Scolii Harvard.

Analiza diagnostic reprezinta o investigare larga a principalelor aspecte economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ale firmei. Ea se efectueaza in scopul evidentierii punctelor forte si punctelor slabe ale activitatii interne ale organizatiei, precum si a oportunitatilor si pericolelor mediului ambiant extern care favorizeaza sau ameninta dezvoltarea acesteia, precum si cauzele care le-au generat.

Metoda se concretizeaza in recomandari cu caracter de dezvoltare (pentru valorificarea punctelor forte si a oportunitatilor) sau corectiv (pentru eliminarea sau atenuarea punctelor slabe si a pericolelor).

Analiza se compune in mod tipic dintr-o componenta externa (macromediul) si una interna (micromediul).

Analiza macromediului reprezinta procesul scanarii si monitorizarii mediului in vederea identificarii atat a tendintelor pozitive prezente si viitoare (adica a oportunitatilor), cat si a tendintelor negative (adica a amentarilor) care pot influenta abilitatea firmei de a-si atinge scopurile.

Din punct de vedere al anlizei, macromediul unei firme poate fi impartit in doua segmente sau nivele principale: mediul operational sau de sarcini, care constituie, in general, o industrie cum ar fi furnizorii, concurenta, clientii, forta de munca si componentele internationale; si mediul general, care cuprinde totalitatea componentelor sociale, tehnologice, economice, de mediu si politice (legale), in care este situata industria si organizatia.

Micromediul firmei constituie o fateta la fel de importanta a analizei. Analistul evalueaza micromediul pentru a intelege mai bine situatia interna a companiei. Ca atare, analistul cerceteaza situatia curenta a companiei, studiaza costurile, resursele si potentialul precum si problemele de organizare interna. Analiza micromediului inseamna studierea strategiei organizatiei, structurii, abilitatilor, sistemelor, valorilor comune, stilului si personalului.