Analiza Factorilor care Influențează Consumul Populației României

Econometria este ştiinta care foloseşte modele pentru a pune in evidenţă măsura in care anumite variabile influenţează diferite fenomene economice.

În prezenta lucrare voi construi un model de previziune referitor la evolutia consumului in functie de veniturile populatiei.

În orice societate, la baza consumului populaţiei stau veniturile acesteia. De fapt, venitul consumatorului reprezintă factorul esenţial care prin mărime, formă, dinamică, distribuţie în timp, destinaţie etc. constituie premisa materială a comportamentului său de cumpărare, respectiv de consum. În privinţa consumului, legătura funcţională dintre creşterea venitului şi creşterea cheltuielilor este relevată de înclinaţia marginală spre consum. La rândul său, înclinaţia marginală spre consum, este expresia raportului dintre modificarea consumului şi evoluţia venitului. Altfel spus, aceasta arată cu cât sporeşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului disponibil (c’ = ΔC/ΔV). Urmărind curba consumului observăm că, pe măsură ce înaintăm pe scala veniturilor, curba pentru anumite bunuri şi servicii se aplatizează, ceea ce înseamnă o saturaţie în consum. Privit din acest punct de vedere, venitul se dovedeşte a fi principalul factor care restricţionează comportamentul de cumpărare al persoanei.

În general, atunci când îşi propune să achiziţioneze un obiect de valoare mai mare decât cea alocată cumpărăturilor obişnuite, individul va lua în considerare evoluţia viitoare a venitului său. El va face acest lucru ţinând cont de conjunctura determinată de politica guvernamentală în domeniu sau de politica salarială a firmei în cadrul căreia îşi exercită activitatea. În acest caz, respectiva persoană poate anticipa o posibilă mărire de salariu sau dimpotrivă, o diminuare a venitului său, dacă aceasta se află în situaţia extrem de neplăcută a pierderii locului de muncă.

În teoria economică conceptul de “venit” vizează în principal formele de venit corespunzătoare factorilor de producţie. Astfel, la nivel microeconomic, factorului de producţie muncă îi corespunde salariul, factorului de producţie capital îi corespunde profitul iar factorului de producţie pământ îi corespunde renta. La rândul său, dobânda reprezintă o formă de venit. În acest context, venitul poate fi definit ca fiind recompensa primită de posesorii factorilor de producţie. Putem concluziona că, indiferent de forma pe care o îmbracă, respectiv, salariu, profit, rentă sau dobândă, aceste venituri pot fi denumite în mod generic venituri fundamentale. De asemenea, venitul poate fi mixt, provenind concomitent din folosirea a doi sau mai mulţi factori de producţie. În cele mai multe cazuri, veniturile personale reprezintă veniturile curente obţinute dintr-o activitate, la care se adaugă transferurile de la stat sau întreprinderi.

De fapt, venitul personal constituie principala sursă a procurării bunurilor economice. Cea mai mare parte din veniturile deţinute de populaţie este utilizată pentru cumpărarea bunurilor alimentare şi nealimentare sau pentru achitarea diferitelor servicii de care persoanele în cauză au beneficiat sau încă mai beneficiază. Altfel spus, orice consum fie el material sau nu, se bazează pe un anumit venit, în general, pe o anumită sumă de bani. De cele mai multe ori suma de bani avută la dispoziţie de către populaţie nu poate acoperi întreaga plajă de nevoi şi doleanţe ale acesteia. Din acest punct de vedere putem spune că avem de-a face cu o delimitare între nivelul nevoilor şi cel al posibilităţilor populaţiei.

Din cauza veniturilor reduse ale unor largi categorii de gospodării, în societatea românească se observă manifestarea unei tendinţe selective în aprovizionarea de pe piaţă cu produse, ceea ce face ca menţinerea unui raport echilibrat al consumului să fie doar aparentă în sensul că, în ultimul deceniu, românii au renunţat la unele dintre produsele obişnuite, tradiţionale, le-au înlocuit cu altele sau şi-au diminuat volumul de cumpărare a acestora. De cele mai multe ori, alegerea unui produs depinde în mare măsură de situaţia materială a respectivei persoane. În cele mai multe cazuri decizia de cumpărare sau necumpărare a unui produs are la bază motivaţia economică legată în principal de preţul produsului sau de destinaţia sa în consum.

Pentru marea majoritate a populaţiei, nevoile sau doleanţele avute depăşesc disponibilităţile băneşti, fapt care determină pe cei mai mulţi consumatori să renunţe definitiv la o parte din acestea sau să amâne pe altă dată satisfacerea lor. În acest sens, consumatorul compară utilitatea bunului la care renunţă cu utilitatea bunului pe care este interesat să şi-l procure. El va lua hotărârea numai în momentul în care va considera că utilitatea bunului la care renunţă este inferioară utilităţii bunului care urmează a fi procurat. Corespunzător legii distribuirii cheltuielilor, atingerea maximului de satisfacţie se poate realiza numai în condiţiile în care utilităţile finale ale ultimelor bunuri consumate, din fiecare categorie de cheltuieli destinate consumului sunt egale. Fiind în posesia unui anumit venit bine stabilit, consumatorul, va încerca să-şi procure bunurile şi serviciile care îi produc maximum de satisfacţii sau a căror achiziţie a fost determinată de cele mai stringente nevoi. De aceea una dintre cele mai acute constrângeri căreia consumatorul trebuie să-i facă faţă este constrângerea bugetară.

Pe baza datelor obţinute de Institutul Naţional de Statistică se va prezenta analiza factorilor care au influenţat evoluţia consumului populaţiei în perioada august 2006 - octombrie 2007. Pentru această analiză au fost aleşi următorii factori: câştigul salarial mediu net (RON), numărul şomerilor (mii persoane), efectivul salariaţilor din economie (mii persoane), numărul unităţilor comerciale, indicele preţurilor de consum, iar variabila de explicat reprezintă consumul populaţiei. Drept urmare, modelul econometric care descrie legătura intre variabile este de forma:

C = a0 + a1Csmnt + a2Nst + a3Eset + a4Nuct + a5Ipct + εt

unde:

C = consumul

a0, a1, a2, a3, a4, a5 = parametrii modelului

t = perioada de referinţă: august 2006 – octombrie 2007

Csmnt = căştigul salarial mediu net în perioada t

Nst = numărul şomerilor în perioada t

Eset = efectivul salariaţilor din economie în perioada t

Nuct = numărul unităţilor comerciale în perioada t

Ipc = indicele preţurilor de consum în perioada t