Analiza Mediului Concurențial - Modelul Porter

AMENINŢAREA VENITĂ DIN PARTEA NOILOR INTRAŢI – Existenţa barierelor de intrare

Aspect analizat Comentariu

Economiile de scară Economiile de scară se referă la reducerea costurilor unitare ale produsului (ale operaţiei sau funcţiei implicate în realizarea produsului) pe măsura sporirii volumului absolut al producţiei realizate într-o anumită perioadă. Economiile de scară îl obligă pe noul intrat să pătrundă pe piaţă fie pe scară mare, caz în care este posibilă o reacţie puternică din partea firmelor existente, fie pe scară redusă, caz în care el ar fi nevoit să accepte un dezavantaj de cost, ambele variante fiind indezirabile. Economiile de scară pot fi prezente în aproape orice funcţie a unei firme, indiferent că este vorba de producţie, aprovizionare, cercetare şi dezvoltare, marketing, service, utilizarea forţei de muncă sau distribuţie.

Lipsa economiilor de scară conduce la atragerea noilor intraţi.

Diferenţierea prin produs Diferenţierea prin produs reflectă faptul că o firmă care operează pe piaţă dispune de o marcă bine cunoscută şi se bucură de loialitatea clienţilor, ca urmare a campaniilor de publicitate realizate în trecut, a modului de servire a clienţilor, a particularităţilor pe care le prezintă propriul produs în raport cu produsele concurente sau pur şi simplu datorită faptului că firma a pătruns prima pe piaţă sau dispune de brevete. Diferenţierea constituie o barieră de intrare prin aceea că îi forţează pe noii intraţi să cheltuiască din greu pentru a schimba loialitatea clienţilor fată de produsul sau produsele existente.

Lipsa diferenţieri prin produs conduce la atragerea noilor intraţi.

Capitalul necesar Necesitatea de a investi resurse financiare considerabile pentru a concura eficient pe piaţă creează o barieră în calea noilor intraţi, în special în cazul în care capitalul este folosit pentru întreprinderea unor acţiuni riscante sau ale căror costuri de publicitate sau de cercetare-dezvoltare nu mai pot fi recuperate. Capitalul poate fi necesar nu numai pentru unităţile de producţie, ci şi pentru creditarea clienţilor, gestiunea stocurilor sau pentru acoperirea pierderilor de începere a activităţii pe respectiva piaţă.

Lipsa nevoi de capital conduce la presiuni ridicate din partea noilor intraţi.

Costurile de schimbare a partenerului de afaceri Costurile de schimbare a partenerului de afaceri sunt costurile cu care se confruntă cumpărătorul atunci când trece de la produsul unui furnizor la produsul altui furnizor. Costurile de schimbare a partenerului de afaceri implică cheltuieli de recalificare a angajaţilor, costul noilor echipamente, costul şi durata testării sau acceptării noilor surse de aprovizionare, nevoia de a primi asistenţă tehnică din partea furnizorului, reproiectarea produsului şi chiar costuri „psihice” cauzate de ruperea unei relaţii. Dacă costurile de schimbare a partenerului de afaceri sunt mari, noii intraţi vor trebui să reducă drastic costurile totale sau să-şi îmbunătăţească semnificativ perfor¬manţele pentru a-l determina pe cumpărător să renunţe la vechiul lui furnizor.

Existenţa costurile mici de schimbare a partenerului de afaceri conduce la atragerea noilor intraţi.

Accesul la canalele de distribuţie O altă barieră în calea noilor intraţi se poate datora distribuţiei produsului. În condiţiile în care canalele de distribuţie sunt folosite de firmele existente pe piaţă, noul intrat trebuie să-i convingă pe membrii acestor canale să-i accepte produsul, oferind reduceri de preţ, stimulente promoţionale etc., iniţiative care-i vor micşora profitul.

Accesul uşor la canalele de distribuţie conduce la atragerea noilor intraţi.

Proprietatea asupra tehnologiei - know-how-ul Know-how-ul sau design-ul produsului sunt pro¬prietatea firmei, care le-a brevetat sau le ţine strict secrete.

Lipsa know-how-ului necesar conduce la atragerea noilor intraţi.

Accesul favorabil la materiile prime Firmele existente pe piaţă pot controla majoritatea surselor de materii prime, reuşind să-şi satisfacă nevoile de materii prime la preţuri mai mici.

Lipsa accesului favorabil la materiile prime conduce la atragerea noilor intraţi.

Amplasarea favorabilă Firmele existente pe piaţă şi-au asigurat o amplasare favo¬rabilă care nu le mai poate fi pusă în pericol de forţele pieţei.

Lipsa importanţei amplasării conduce la atragerea noilor intraţi.

Subvenţiile guvernamentale Subvenţiile guvernamentale preferenţiale pot să ofere firmelor existente pe piaţă un avantaj durabil în unele domenii.

Lipsa subvenţiile guvernamentale preferenţiale conduce la atragerea noilor intraţi.

Curba învăţării sau a experienţei În anumite domenii, se observă tendinţa reducerii costurilor unitare pe măsură ce firma dobândeşte o experienţă tot mai mare în rea¬lizarea produsului. Costurile se reduc întrucât lucrătorii îşi perfecţionează metodele de muncă şi devin mai eficienţi (curba clasică a învăţării), se îmbunătăţeşte organiza¬rea, se pun la punct echipamente şi procese noi, proiectarea produsului uşurează pro¬cesul de producţie, se perfecţionează tehnicile de măsurare şi control a operaţiilor etc.

Importanţa scăzută a curbei învăţării sau a experienţei conduce la atragerea noilor intraţi.