Analiza oportunităților de finanțare a unui proiect de investiții din domeniul turismului prin intermediul fondurilor structurale

CAPITOLUL 1

Introducere – Fondurile structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare, administrate de către Comisia Europeană, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural. Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puţin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană. Fondurile structurale sunt nerambursabile (asemenea fondurilor SAPARD sau PHARE) şi acoperă doar o parte din finanţarea unui proiect, restul fiind contribuţie proprie.

Practic, Fondurile Structurale contribuie la realizarea a 3 mari obiective strategice ale Politicii de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene:

1. Convergenţa sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni este un obiectiv finanţat cu 80% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune. Astfel statele pot solicita finanţare pentru acele regiuni care au PIB/locuitor sub 75% din media europeană.

2. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă reprezintă cel de-al doilea obiectiv finanţat cu 15% din bugetul destinat fondurilor structurale şi de coeziune. Statele au astfel posibilitatea de a solicita finanţare pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă.

3. Cooperarea teritorială europeană reprezintă obiectivul finanţat cu numai 5% din totalul bugetului destinat fondurilor structurale şi de coeziune. Astfel este promovată o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării şi schimbului de bune practici între toate regiunile Uniunii Europene.

În acest mod, pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformată pentru a răspunde mai bine obiectivelor stabilite la Lisabona şi la Goteborg, obiective ce vizau în principal o economie competitivă bazată pe cunoaştere, cercetare şi dezvoltare tehnologică, dezvoltare sustenabilă şi ocuparea forţei de muncă. În urma acestei reforme politica de coeziune va avea la dispoziţie trei instrumente: Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European. Cele trei instrumente vor fi folosite, ca şi până acum, pentru a ajuta la reducerea disparităţilor de dezvoltare economică între diversele regiuni ale Uniunii Europene punându-se accentul pe cunoaştere şi inovare, pe crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune, pe cooperarea între regiuni şi pe transformarea acestora în locuri atractive pentru a investi şi a munci.

Astfel, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – este fondul structural care finanţează în principal infrastructura, investiţiile generatoare de locuri de muncă, proiectele de dezvoltare locală şi ajutoarele pentru intreprinderile mici si mijlocii. Deşi a păstrat denumirea, a suferit o serie de reorientări strategice faţă de perioada 2000-2006. Practic Fondul European pentru Dezvoltare Regionala finanteaza actiuni din 14 domenii principale:

-Cercetare şi dezvoltare tehnologică;

-Informatizarea societăţii;

-Transport;

-Energie;

-Protecţia mediului;

-Turism;

-Cultură;

-Regenerare urbană şi rurală;

-Sprijin pentru companii şi antreprenori;

-Investiţii în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate şi de educaţie.

Fondul Social European (FSE) – este fondul structural care promovează reintegrarea în muncă a şomerilor şi a grupurilor defavorizate, prin finanţarea activităţilor de formare profesională şi asistenţă în procesul de recrutare. Fondul Social European şi-a păstrat atât denumirea cât şi obiectivele din perioada 2000-2006. Pe scurt el va finaţa proiecte din 4 arii principale:

-Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor;

-Îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii;

-Întărirea incluziunii sociale (combaterea discriminării şi facilitarea accesului pe piaţa muncii a grupurilor dezavantajate);

-Promovarea parteneriatului pentru reforma in domeniile ocuparii fortei de munca si incluziunii sociale.

Fondul de Coeziune (FC) este instrumentul structural ce cofinantează nu programe, ci mari proiecte în materie de mediu, reţele de transport transeuropene şi domenii de dezvoltare durabilă ce aduc beneficii inclusive protecţiei mediului (eficienţă energetică şi energie regenerabilă, transport intermodal, transport urban şi transport public ecologic).

Pentru perioada 2007-2013, România este eligibila pentru toate cele trei fonduri structurale de care dispune Uniunea Europeana pentru implementarea politicii de coeziune. În afară de aceste fonduri, România mai beneficiaza şi de instrumentele financiare destinate agriculturii, dezvoltarii rurale şi pescuitului. Aceste fonduri nu mai sunt incluse în politica de coeziune (ca până în 2007), ci au fost înglobate în politica agricolă şi în politica privind pescuitul. Aceste fonduri, deşi nu sunt instrumente structurale, în mare, functioneaza dupa aceleasi principii ca si cele din urma. Astfel, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), este destinat, aşa cum sugerează şi numele, acţiunilor vizând agricultura şi dezvoltarea rurală.

Cel de-al doilea instrument, Fondul European pentru Pescuit (FEP) a înlocuit instrumentul structural destinat restructurării sectorului piscicol din Europa – IFOP (Instrumentul Financiar de Orientare Piscicola) şi a fost înglobat în politica europeană pentru pescuit şi afaceri maritime.

Astfel Fondurile Structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetului Uniunii Europene, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică particulară. Deasemenea Fondurile Structurale nu finanţează proiecte individuale separate. Pentru ca un proiect să beneficieze de finanţare din Fondurile Structurale trebuie să fie obligatoriu în conformitate cu cerinţele specificate în regulamentele europene privind aceste fonduri şi cu cerinţele din cadrul programului operaţional în cadrul căruia a fost lansată cererea de propuneri de proiecte.

Programele operaţionale sunt, deci, documente strategice elaborate de România, în calitate de stat membru şi aprobate de către Comisia Europeană. Ele cuprind seturi de priorităţi multianuale care pot fi cofinanţate din Instrumentele Structurale, din fondurile Băncii Europene de Investiţii, precum şi din alte fonduri. Programele Operaţionale sunt de două tipuri: regionale şi sectoriale. Programul complement este documentul care detaliază modul în care se implementează strategia şi priorităţile unui Program Operaţional şi conţine prezentarea detaliată a fiecărei axe prioritare, pe domenii de intervenţie şi operaţiuni, indicatori de monitorizare a obiectivelor specifice, planul financiar, criteriile indicative de selectare a proiectelor, etc.