Analiza privind infrastructura în mediul rural

Introducere

În mediul rural, drumurile constituie ruta de transport cea mai importantă, dar dezvoltarea acestora şi a traficului este încă departe de a îndeplini necesităţile localnicilor dar mai ales standardele europene. Doar jumătate dintre comune au acces direct la reţeaua de drumuri, iar din acest motiv se poate spune că reţeaua de drumuri actuală deserveşte doar 60% din totalul populaţiei rurale. În 2005, drumurile publice în România acopereau o suprafaţă de 79.904 km, iar dintre acestea 80% reprezentau drumuri judeţene şi drumuri comunale. Resursele financiare limitate au făcut ca drumurile judeţene şi comunale să fie serios neglijate, iar calitatea şi gradul lor de utilizare au scăzut dramatic.

Alte dificultăţi în mediul rural sunt accesarea serviciilor medicale şi educaţionale, accesul populaţiei rurale la educaţia de bază şi la serviciile de sănătate este împiedicat de serviciile de transport deficitare, cu un impact negativ asupra activităţii medicilor şi profesorilor la sate. Asigurarea unei reţele de apă potabilă curentă reprezintă o altă problemă majoră ce condiţionează calitatea vieţii şi dezvoltarea activităţilor economice în spaţiul rural. Doar 33% dintre locuitorii mediului rural (3,4 milioane de locuitori) au acces la reţeaua publică de apă, iar în ceea ce priveşte reţeaua de apă caldă situaţia este mult mai critică. Din această cauză, majoritatea gospodăriilor (70%), folosesc fântânile pentru consumul de apă. Reţeaua publică de canalizare este încă într-o fază incipientă în mediul rural, la sfârşitul anului 2004, 10% din totalul populaţiei rurale beneficiau de o reţea de canalizare.

Deşi energia termică este foarte puţin folosită în mediul rural - doar 0,5% din totalul energiei termice este distribuită în aceste zone, comparativ cu zonele urbane unde procentul este de 58%. Accesul la internet este slab dezvoltat în mediul rural şi se limitează, în general, la unele instituţii publice.

Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forţei de muncă din mediul rural, fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea activităţilor economice nu este susţinută de un potenţial de lucrători cu formare sau experienţă specifică diverselor tipuri de meserii. Instituţiile de învăţământ din spaţiul rural, reprezentate în marea lor majoritate de unităţile primare şi gimnaziale, sunt slab dotate în ceea ce priveşte materialul tehnic şi didactic. Tehnologia IT este rar întâlnită în cadrul şcolilor din spaţiul rural iar echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau lipseşte. În general, calitatea educaţiei în spaţiul rural este mai scăzută decât în oraşe, din cauza dificultăţilor de a atrage personal didactic calificat şi a problemelor de finanţare.

Capitolul 1.Situaţia actuală a drumurilor (reţeaua de transport)

Mediul rural se confruntă şi cu lipsa unei reţele satisfăcătoare de mijloace de transport şi de comunicaţie, care ar putea asigura populaţiei servicii utile pentru un mod de viaţă modern.

Sub aspectul mijloacelor de transport, reţeaua drumurilor publice judeţene şi comunale, avea la sfârşitul anului 1997, (dupǎ Belc F.) o lungime de 58478 km, tabelul 4.2., respectiv 4/5 din totalul reţelei naţionale de drumuri publice, din care mai puţin de jumătate (47 %) drumuri judeţene şi 53 % drumuri comunale. Se remarcă ponderea foarte redusă a drumurilor judeţene şi comunale modernizate, 7,7 % (şi doar 3,1 % din cele comunale), respectiv o pondere de peste 40% a drumurilor pietruite. În ceea ce priveşte drumurile comunale, aproape 60% sunt pietruite, iar din totalul acestora 25% sunt drumuri de pământ. Densitatea reţelei de drumuri diferă de la o regiune la alta.

Sub aspectul accesului populaţiei rurale la reţeaua naţională de drumuri publice, trebuie evidenţiat că numai circa jumătate din totalul comunelor (1462) au acces direct la reţeaua principală de transport rutier, deservind, asfel, aproximativ 60% din totalul populaţiei rurale. Semnificativă este şi densitatea redusă a drumurilor publice judeţene şi comunale, care la sfărşitul anului 1997 se ridică la 27,3 km drumuri la 100 kmp teritoriu rural.