Analiza procesului de tranziție

Introducere

Alan Gelb,cel care a condus ani in sir divizia pe problemele tarilor in tranzitie din cadrul Bancii Mondiale,remarca recent in legatura cu disputa „terapie soc” versus „terapia graduala” :

„In general,este bine sa se evite dogmatismul si aprecierile cum ca un tip de politica este intotdeauna cel mai bun pentru toate tarile.Se cuvine sa observam atent fiecare tara si sa judecam o politica dupa meritele acesteia”

Trebuie tinut cont de complexitatea circumstantelor in care se practica politica economica in aceste tari,nevoia de a fi imaginative in solutii si de a depasi schemele simpliste.Trebuie tinut cont de conditiile intitiale favorizante inclusiv istoria reformelor partiale si infuzia de capital strain.”

Circumstantele Romaniei ca tara post-comunista

Climatul politic

Se impune acceptarea adevarului ca societatea romaneasca este una dintre cele mai sarace de pe continentul european.

Climatul politic poate ajuta mai mult sau mai putin la realizarea unui consens asupra cailor si distributiei costurilor transformarii.

In Romania liderii politici au practicat un „stalinism tarziu”care si-a pus pecetea pe fizionomia si fiziologia societatii inainte de 1989 reverberatii distincte putand fi detectate si dupa acest moment.De asemenea se confrunta cu o extraordinara constrangere valutara.Cauza majora care a dus la formarea acestei situatii a fost politica anilor 80 care a istovit economia si a intensificat foamea de resurse si produse.

Posibila prezenta a unor ancore sui generis,de mare folos in perioade de turbulente si dezechilibre importante.

Este evident ca perspectiva pentru unele tari de a accede la UE si NATO a pacificat din potentialul de neliniste sociala si politica indusa de dificultatile tranzitiei.

Contextul in care se judeca problemele economice este unul exceptional,caracterizat de crize nonstandard care fac sa functioneze in multe domenii regula avariei .

Prin urmare pornind de la acest climat politic,Romania se confrunta cu mari provocari,gestiunea efectelor a doua tendinte esentiale ale tranzitiei,destructurarea sistemelor vechi si structurarea celor noi, creand tensiuni,uneori explozive.

Analizand pe climatul politic putem identifica punctele slabe si stabili cea mai buna modalitate de abordare.

-Constructia(modernizarea)institutionala

Aceasta nu a fost suficient pusa in relatie cu povara grea a trecutului(path dependency).Istoria pre-comunista si cea comunista a unei tari influenteaza prezentul si perspectivele sale.

-Realizarea de crestere economica rapida pentru ajungerea din urma a tarilor avansate(catching up)

Cresterea economica rapida si sustinuta este o provocare desi teoria conventionala sugereaza potential de crestere rapida pentru orice economie cu abundenta de resurse de munca ieftine, determinata in ultima instanta de calitatea combinarii factorilor de productie.

-Asigurarea stabilitatii sociale si politice

Dezideratul cresterii este impus nu numai de tinta apropierii de tarile vest europene,de UE(ce este un club de natiuni bogate)dar si de nevoia de a atenua marea incordare structurala din sistem si de a face durabila macrostabilizarea –intrucat este mult mai facil sa metamorfozezi un aparat de productie prin adaugarea de parti sanatoase si reducerea proportionala a componentelor necompetitive,decat prin simpla realocare de resurse disponibile.

Mai trebuie adaugat ca o crestere rapida este favorizata de o economie interna ridicata si de intrari de capital considerabile sub forma investitiilor interne.

Mai mult decat atat,este aproape imposibil de a avea crestere rapida si dezvoltare fara rata de economisire inalta si formare intensa de capital uman,care inseamna efort educational.

Terapia de soc versus terapia graduala

Dezechilibrele se acutizeaza usor intr-o economie de tranzitie daca tinem seama de faptul ca exista un conflict intre ceea ce se distruge si ceea ce se pune in loc,intre cei care doresc sa distruga mai incet sau deloc si cei care forteaza introducerea peste noapte si functionalizarea instantanee a noilor structuri.

Nu incape indoiala ca tranzitia post comunista a cazut adeseori in plasa alternativelor ideologice existente in conditiile de adversitate a sistemelor sociale din perioada Razboiului Rece.Premisa renuntarii la metodele uzitate de comunism-guvernare, nu doar la plan(desi este discutabila respingerea in general a intrumentelor de coordonare) si a alegerii exclusive a celor la moda in tarile capitaliste indica un fapt al copilariei tranzitiei.Functia tranzitiei nu este doar politica(ba chiar aceasta se atinge foarte repede,chiar spontan),ci una economica,de crestere, de recuperare,care sa contabilizeze nivelurile de dezvoltare.

Exclusivismul optiunilor doctrinare specific primei faze a tranzitiei a luat forma centrifugarii spre extreme a solutiilor compatibile fie cu mecanismele de coordonare specifice mainii invizibile,a pietei,fie cu mecanismul de coordonare din arsenalul mainii vizibile a statului.

Moderatia a fost evidenta pe masura ce tarile ECE au intrat in programele de asociere si apoi de aderare la UE.Sensul pe care l-a luat tranzitia post-comunista devenise clar,ruptura de vechiul sistem fiind radicala.Ramane de dat un raspuns,evident ca pe masura desfasuraii tranzitiei,daca unicitatea solutiei avea sa fie formula efectiva.

S-au detasat doua tipuri de modele,cele ale „terapiei de soc” si cele ale „reformei graduale” .Terapia de soc a fost reprezentata de o suita de masuri,recomandari si sugestii lansate intial de Jeffrey Lachs(1990)cu suportul logistic al FMI si BM.Ingredientele acestui model au intrat in limbajul analistilor si ca pachetul de politici si strategii numit”Consensul de la Washington”.Pe cealalta parte,formula cea mai elaborata a terapiei reformei graduale a fost cea a Grupului”Agenda de la Viena”concretizata in lucrarea „Socul pietei”.

Studiu de caz

Echipa 1:

Argumente in favoarea terapiei de soc si in defavoarea terapiei graduale.

Terapia de soc

Este un truism a spune ca transformarea este impregnata de liberalism(in acceptiune europeana)ca spirit si actiune intrucat mersul istoric este de la sistemul de comanda (totalitar)la democratie economica si politica.

Modelul terapiei de soc a venit pe un fond de natura ideologica ce considera ca odata cu prabusirea sistemului comunist,singurul ramas invingator a fost cel capitalist.

In conjuctura economiei Romaniei terapia de soc era singura in masura sa asigure necesarul destructurarii economiei colectiviste si sa faca sa apara deodata economia de piata. Pentru o ţară ieşită (aşa cum a ieşit România) din comunism, trecerea cât mai rapidă de la economia de stat de tip socialist la economia privată de tip capitalist este vitală.

Economia si viitorul ei erau asemanate unui bob pe o partie;astfel,toate transformarile ar fi avut loc concomitent si instantaneu.

Aplicarea corecta a acestei teorii presupunea ca lumea sa o ia din nou de la zero dupa inchipuirile noilor robespieri si iacobini