Analiza și previziunea evoluției serviciilor de sănătate în România

Nivelul de dezvoltare economic din România, în perioada tranziţiei, a

determinat, pentru grupurile care au căzut în sărăcie, apariţia, sau perpetuarea

dinainte de 1989, a unor elemente care au influenţat negativ starea de sănătate a

acestor grupuri: o alimentaţie insuficientă sau dezechilibrată, condiţii

necorespunzătoare de locuit, o lipsă a unor condiţii de igienă (prin lipsa apei,

toaletei în locuinţă)

Dincolo de fenomenul sărăciei însă, o mare parte a populaţiei din România

are probleme legate de educaţia sanitară sau serviciile de sănătate de care

beneficiază. Nivelul scăzut de dezvoltare economic a însemnat resurse mai puţine

şi pentru sistemul sanitar şi apariţia de probleme ale acestuia, de lung termen.

Astfel, pe de o parte, se constată (în grupurile cu un nivel redus de educaţie şi în

mediul rural, cu precădere) un deficit de educaţie sanitară, ce se materializează în

lipsa conştientizării rolului prevenţiei şi lipsa informaţiilor de planning familial.

Pe de altă parte, problemele legate de calitatea, echitatea şi accesibilitatea

serviciilor medicale influenţează, la rândul, lor rezolvarea eficientă a problemelor

de sănătate ale populaţiei. Cea mai mare parte a populaţiei rurale are un acces

dificil la serviciile publice de sănătate, multe dintre sate neavând nici măcar unităţi

de asistenţă primară (medic de familie). Schimbările din sistemul sanitar de după

1996 nu au rezolvat problemele de acces ale acestor grupuri la asistenţa primară şi

nici multiplele probleme legate de dotări cu tehnică medicală de nivel european.

Investiţiile s-au făcut, cu precădere, în continuare, în sectorul spitalicesc, ducând la

menţinerea polarizării în oferta de servicii de calitate. O parte a populaţiei din

marile oraşe beneficiază de servicii spitaliceşti de o calitate ridicată, în contextul

naţional, pe când cea mai mare parte a populaţiei rurale nu beneficiază decât (în cel

mai fericit caz) de asistenţă primară, în condiţii minime sau subminime de dotare a

dispensarelor.

În condiţiile unei populaţii sărace sau izolate din punctul de vedere al drumurilor de acces, transportul celor din rural până la servicii spitaliceşti

reprezintă o stavilă pentru aceştia, prin costul sau posibilităţile de deplasare

necesare. De asemenea, preţul crescut al medicamentelor în România constituie un

obstacol pentru cei săraci. O altă problemă ţine de accesibilitatea la servicii prin

calitatea de asigurat la sistem. Trecerea la sistemul de asigurări a lăsat o parte din

populaţie, care după estimări se ridică la 5–6% din populaţie fără asigurare deci

complet nebeneficiari de servicii (date de la CNAS, 2004).

Unul din obiectivele de dezvoltare socială durabilă ar putea fi creşterea finanţării serviciilor sanitare de prevenţie şi curative şi un management mai eficient al resurselor existente, având în vedere că dezvoltarea socială este influenţată, direct, de investirea în capitalul uman.

CAP 1.Analiza evolutiei serviciilor de sanatate in Romania in perioada 2000-2004

a)Populatia ocupata in cele trei calificari in domeniul sanatatii este prezentata in tabelul urmator:

Tabel nr.P1.Populatia ocupata in serviciile de sanatate la nivelul Romaniei