Apariția pieței bursiere în România

Premise ale aparitiei, importanta.

Functionarea normala a oricarei economii nationale este influentata printre altele si de existenta uneia sau mai multor piete specializate: paiata bunurilor si serviciilor, piata fortei de munca, piata financiara, piata monetara.

Pe piata financiara are loc transferul dintre ofertantii de fonduri si multimea utilizatorilor in vederea satisfacerii nevoii economice.

Piata financiara secundara (bursa de titluri de valoare) este piata unde se efectueaza tranzactii cu titluri emise anterior, la preturi determinate de situatia existenta la un moment dat intre cerere si oferta.

Termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata, ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.

Denumirea se pare ca provine de la numele unei vechi familii de hangii, van der Bursen, care a infiintat la Burges (Flandra) un local numit Hotel de Bourses, in holul caruia se negociau periodic metale pretioase cat si harti de valoare.

In procesul evolutiv ale burselor s-au ajuns la o departajare a momentului livrarii marfii de cel al platii pretului, livrarea realizandu-se imediat, iar la plata ulterior, luand astfel nastere creditul comercial.

Amsterdam si Londra sunt considerate a fi primele piete reprezentative pentru mecanismul bursier.

Bursele actuale sunt rezultatul unei evolutii istorice indelungate si reflecta modelul general al pietei libere.

La bursa se stabileste pretul pentru marfurile sau valorile negociate(cursul bursier), element esential pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume.

Prin urmare, bursa asigura o piata pentru:

• emitenti – reprezentanti de guvern si societati comerciale interesate de cresterea capitalului;

• investitori – persoane fizice sau juridice care doresc sa isi investeasca surplusul de capital;

• intermediarii de valori imobiliare, care asigura legatura dintre primele doua categorii.

Rolul bursei este foarte important deoarece ea asigura libera circulatie a valorilor mobiliare la un pret care reflecta raportul dintre cerere si oferta.Bursa asigura acces direct si continuu al clientilor la informatiile de piata si efectuarea operatiilor.Se creeaza astfel un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor intre participanti la circuitul economic, si formarea unor preturi "corecte", reale, pentru marfurile si valorile tranzactionate in baza legii cererii si ofertei.

Bursa in Romania dateaza din decembrie 1882, cand a inceput sa functioneze prin Inalt decret regal, avand la baza Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri, votata in 1881. Aceasta prima lege a bursei utiliza conceptele si dispozitiile Codului de comert francez si organiza in acelasi spatiu tranzactionarea valorilor mobiliare, a valutelor si a marfurilor.

Operatiunile principale erau tranzactiile cu efecte publice si private, cu actiunile diverselor societati agricole, industriale, comerciale, cu inscrisurile funciare urbane si rurale si cu toate documentele negociabile. Se vindeau metale, monede, se inchiriau vase de transport, se faceau tranzactii cu privire la comertul maritim si continental (interior si exterior), se incheiau asigurari.

Tranzactiile se derulau pe „bani gheata” sau la termen, de catre „mijlocitorii de schimb” – brokerii de astazi. La sfarsitul zilei bursiere se verificau rezultatele operatiunilor, in prezenta delegatului Camerei de Comert, care facea parte din comitetul bursei. Cursul tuturor valorilor mobiliare se stabilea ca medie, pe baza operatiunilor zilei, fiind publicat in presa si afisat.

Speculatiile in afara bursei erau permise, fiind initiate de agenti care lucrau pe cont propriu si le publicau in presa la rubrica „Piata Bucuresci”.

In 1883 s-a produs primul crah al bursei, din cauza imposibilitatii lichidarii pozitiilor pe luna noiembrie a anului respectiv. Obligatiile de plata depaseau cu peste 200.000 de franci garantiile agentilor de schimb. Se impuneau asadar o mai stricta reglementare a falimentului si chiar modificarea legii burselor , cu propunerea de inlocuire a mijlocitorilor de schimb cu „agenti jurati”.

In 1885 nu mai exista decat un singur mijlocitor de schimb, care indeplinea si atributii de sindic al bursei. Acesta, pentru inregistrarea cursurilor, striga singur „dau!” si „mi-am luat!”. Ca o consecinta, cursurile erau cele de pe piata formata de bancheri.

Bursa a intrat intr-o perioada nefavorabila, cand erau cotate doar titlurile aferente imprumuturilor ce fusesera acordate Romaniei. Legea a fost modificata in anul 1886, principalul amendament reprezentandu-l garantarea operatiunilor la termen cu un depozit de 15% din valoarea operatiunii, precum si posibilitatea renuntarii la tranzactie dupa inchiderea sedintei.

Dezvoltarea activitatii bursiere a fost puternica dupa anul 1906, anul Expozitiei Nationale si al aniversarii a 40 de ani de domnie a primului rege al Romaniei.

Anul 1914 a marcat izbucnirea Primului Razboi Mondial si scaderea considerabila a pretului valorilor mobiliare tranzactionabile. Bursa a ramas inchisa pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

In anul 1918 bursa a fost redeschisa. Au inceput sa fie solicitate toate valorile mobiliare, iar interesul pentru investitia in actiuni a crescut enorm.

Cuvintele utilizate la adresarea verbala a ordinelor s-au schimbat din „dau” si „iau”, in „cumpar” si „vand”. Perioada 1919-1925 a reprezentat o „piata a taurului”, cresterea fiind determinata de actiunile societatilor de transport, ale celor bancare si ale societatilor de asigurare.