Cuprins
- INTRODUCERE
- CAPITOLUL 1: FORMELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN ROMÂNIA
- 1.1 Asigurari sociale publice
- 1.2 Asigurari sociale private
- 1.3 Clasificarea formelor de asigurari sociale
- CAPITOLUL 2: ISTORIA ASIGURĂRILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA
- 2.1 Perioada interbelică 1920 – 1945
- 2.1.1 Apariţia primelor sisteme private de securitate socială
- 2.2 Regimul comunist 1945 – 1989
- 2.2.1Caracteristicile asigurărilor sociale din perioada comunistă
- 2.2.2 Legislaţia în domeniul asigurărilor sociale
- 2.3 Asigurările sociale după 1989
- 2.3.1 Perioada de tranziţie
- 2.3.2 Dispariţia sistemelor private de asigurări sociale neperformante
- 2.3.3 Reforma în domeniul asigurărilor sociale
- 2.3.4 Asigurările sociale de sănătate
- 2.4 Asigurările sociale dupa anul 2000
- CONCLUZIE
- BIBLIOGRAFIE
Extras din referat
INTRODUCERE
Asigurarile sociale constituie unul din mijloacele de garantare si realizare a drepturilor constitutionale ale cetatenilor. Ele sunt o instituite obiectiva, necesara societatii, chemata sa realizeze protectia salariatilor, pensionarilor, familiilor, in caz de incapacitate temporara si permanenta de munca. Pentru lucrător, sănătatea, constituie esenţa participării la viaţa socială şi politică, dar, în aceeaşi măsură este condiţia esenţială a existenţei înseşi”(Ioviţiu M.,2000) . Societatea are, deci obligaţia de a proteja, de a menţine şi de a restabili sănătatea tuturor cetăţenilor ei şi de a instaura condiţiile care să permită o viaţă sănătoasă.
Necesitatea obiectiva a înfaptuirii asigurarilor sociale decurge din faptul ca salariatii, cooperatorii, agricultorii, întreprinzatorii particulari, lucratorii pe cont propriu si alte categorii de persoane, participante la desfasurarea procesului de productie si a oricaror activitati recunoscute ca fiind utile societatii, pot ajunge în imposibilitatea de a mai munci cu integritatea fortelor lor, datorita diferitelor cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum si ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârsta, pierderea, restructurarea lcurilor de munca, etc. Drepturile de asigurari sociale ale cetatenilor sunt garantate de Constitutie, Codul Muncii si alte acte normative. Aplicatia in practica a politicii sociale a statului roman a contribuit la cristalizarea si perfectionarea pe plan national al unui sistem national de asigurari sociale care cuprinde ansamblul organizat al firmelor de asigurari sociale. Societatea are, deci obligaţia de a proteja, de a menţine şi de a restabili sănătatea tuturor cetăţenilor ei şi de a instaura condiţiile care să permită o viaţă sănătoasă.
Activitatea de ocrotire a sănăţii are o influenţă importantă asupra dezvoltării economiei naţionale. Ea asigură satisfacerea nevoilor primare ale omului de a fi sănătos şi a societăţii de a avea o populaţie sănătoasă. La nivel macroeconomic ea contribuie într-un mod specific la asigurarea reproducţiei forţei de muncă şi a bunăstării generale. Realizarea unei radiografii a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România este necesară şi oportună în acelaşi timp, întrucât reprezintă o temă mereu actuală. Sănătatea are implicaţii profunde asupra vieţii social-economice a ţării, deci se impune analiza detaliată a sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România în contexte specifice, utilizându-se o metodologie validă şi adecvată din perspectiva factorilor de influenţă ai acestuia, pentru a putea propune direcţii valide de reformă ale sistemului.
Din 1992, prin integrarea in asigurarile sociale de stat a celorlalte sisteme destinate de asigurari: asigurarile sociale pentru agricultura, ale corporatiei mestesugaresti, Bisericii Ortodoxe romane, mizicienilor, compozitorilor, artistii plastici so scriitorii se contureaza realizarea unui sistem public national unificat de asigurari sociale. S-a creat un cadru unitar de aplicare a legislatiei in domeniu, flexibilitate in distribuirea resurselor existente, se intareste controlul in constituirea si utilizarea resurselor si calitatea prestatiilor. Obiectul asigurarilor sociale îl reprezinta relatiile economice si juridice ale subiectilor în constituirea si utilizarea mijloacelor financiare, destinate ocrotirii populatiei ocupate fata de riscurile sociale, precum si în organizarea asistentei medicale si de reabilitare. Obiectul protectiei prin asigurare sociala, îl constituie riscul de pierdere a veniturilor profesionale respectiv a salariului -veniturilor- de catre populatia ocupata, de asemenea riscul de a suporta cheltuieli suplimentare legate de recuperarea capacitatii de munca si reabilitare profesionala. Într-o acceptiune mai larga, protectia sociala se refera nu numai la protectia veniturilor. Ea vizeaza, o multitudine de domenii, cum ar fi: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, dezvoltarea parteneriatelor sociale, conditiile materiale de viata -locuinta si mediul de locuit, ocuparea fortei de munca si conditiile de munca; veniturile si consumurile) protectia persoanelor în vârsta, acelora aflate în incapacitate de munca, a urmasilor, viata de familie, respectarea ordinii sociale si de drept, etc. Asigurarile sociale sunt o parghie pe care statul o foloseste si pentru intarirea disciplinei in munca, stimularea contributiilor cetatenilor. Pin modul cum sunt reglementate, prin indemnizatiile platite si prin unele ingradiri prevazute, asigurarile sociale contribuie la respectarea si intarirea disciplinei in munca, cu efecte pozitive asupra productivitatii muncii, dezvoltarii fortelor de productie si realizarii indicatorilor economici si sociali. Alaturi de alti factori, sistemul asigurarilor sociale are un rol important in educarea cetatenilor, in dezvoltarea constiintei cetatenesti, in promovarea echitatii sociale; ele cultiva atitudinea responsabila fata de munca si stimuleaza intemeierea, dezvoltarea si intarirea familiei, cresterea natalitatii, contribuind astfel la respectarea normelor de convietuire sociala si la dezvoltarea atitudinii de aparare a avutului public si privat. Prin avantajele acordate, prin formele de protectie, asigurarile sociale stimuleaza ridicarea calificarii personalului, imbunatatirea calitatii muncii, stabilitatea salariatilor in aceeasi unitate, stimularea realizarii unei vechimi mari in munca, combaterea absentelor nemotivate de la munca. Pornind de la prezentarea conceptelor şi teoriilor fundamentale, a termenilor utilizaţi şi a principalelor tendinţe care guvernează asigurările sociale şi domeniul sănătăţii, se dezvoltă întreg sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu toate componentele sale, din perspectiva evoluţiei acestora, a factorilor de influenţă şi interdependenţele între planul economic şi social, precum şi tentativele de reformare ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România. Aspectele menţionate anterior trebuie dublate de o analiză comparativă a principalelor modele de sisteme de sănătate din lume, pentru a realiza o încadrare a sistemului românesc în clasificărea internaţională. În altă ordine de idei, abordarea comparativă are şi o mare importanţă practică, deoarece cunoaşterea experienţei altor ţări poate oferi, dacă nu neaparat un ghid, cel puţin puncte de reper pentru adoptarea şi implementarea politicilor sanitare. Studierea soluţiilor alternative la probleme similare poate fi utilă celor implicaţi în procesul decizional, în adoptarea unor forme şi programe noi, în coordonarea şi desfăşurarea unor activităţi, în stabilirea interacţiunilor dintre diferiţi factori cu atribuţii în politica socială . Prin intermediul asigurarilor sociale se exercita control financiar cu ocazia incasarii veniturilor, cu prilejul efectuarii cheltuielilor pentru plata pensiilor, indemnizatiilor, in acest fel, asigurarile contribuie la respectarea legalitatii, intarirea disciplinei economico-financiare, obtinerea unor rezultate cat mai bune.
Capitolul 1: FORMELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN ROMÂNIA
Odată cu dezvoltarea capitalismului în România şi creşterea din punct de vedere numeric a proletariatului, s-au acutizat şi revendicările sociale şi economice, între care asigurarea socială a muncitorilor a ocupat o poziţie prioritară. Drepturile de asigurări sociale ale muncitorilor au fost, într-o primă fază acordate prin statutele muncitoreşti sub formă de sprijin mutual între aceştia. Treptat, s-a conturat ideea instituţionalizării acestor drepturi prin intermediul legilor care trebuiau să garanteze drepturile de asigurări sociale. Experienta internationala scoate în evidenta faptul ca, în aproape toate tarile cu economie dezvoltata, exista, pe lânga regimurile publice generale sau speciale de asigurari sociale, si regimuri complementare de asigurari, care ofera o pensie suplimentara, în momentul în care o persoana iese din viata activa si capata statutul de pensionar. Regimurile respective de pensii difera de la o tara la alta si ele pot fi obligatorii sau facultative, respectiv publice sau private.
1.1 Asigurari sociale publice
Natura acestor sisteme depinde de felul în care societatea umana priveste viata, de gradul de dezvoltare economica si de ideile dominante cu privire la sensul vietii. În tara noastra, forma tipica de asigurari sociale publice o constituie sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale .
Principalele functii ale asigurarilor sociale publice sunt:
• de reproducere, care asigura transformarea unei parti din salariu în fonduri/resurse de asigurare, pentru utilizarea acestora cu o destinatie stricta în vederea satisfacerii cerintelor materiale ale lucratorilor , atunci când apar riscurile sociale.
• redistribuire solidara a fondurilor de asigurare, în situatia asiguratii sunt afectati de efectele riscurilor sociale asigurate, acesti sunt îndreptatiti la prestatii
Altfel spus, populatia activa îsi asuma sarcina întretinerii celor inapti de munca. Aceasta functie da impresie principiului solidaritatii sociale care, în literatura de specialitate apare si sub denumirea de principiul repartitiei sau al compensarii între generatii.
Bibliografie
Ciumaş C., Făt C.M., Văidean V.L. (2008), Protecţie şi asigurări sociale – lumea conceptuală, vol. Reforma sistemului asigurărilor sociale din România în vederea aderării la Uniunea Europeană, Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca
Major, D. (2009), Asigurările sociale în România, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009
Ciurel, Violeta - Asigurări şi reasigurări; Abordări teoretice şi practici internaţionale, Editura All Back, Bucureşti 2000
Nistor I., Inceu A., Văidean V.L. (2008), Starea de sănătate şi caracteristicile ei – indicatori specifici de măsurare şi analiză a unor aspecte ale sănătăţii, vol. Reforma sistemului asigurărilor sociale din România în vederea aderării la Uniunea Europeană, Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca
Şeulean V. (2003), Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara
Bistriceanu, Gh. (2002), Sistemul asigurărilor în România, Editura Economică, Bucureşti
Dobrin M., Ionescu L. (2006), Contabilitatea societăţilor de asigurare, Editura Economică, Bucureşti
Tănăsescu P. (2009), Asigurări şi protecţia socială în România, Editura Ch.Beck, Bucureşti
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aparitia si evolutia asigurarilor sociale in Romania.pptx
- Aparitia si evolutia asigurarilor sociale in Romania.docx