Asigurări

Capitolul 1. Consideraţii generale privind terorismul

O problemă din ce în ce mai acută care afectează direct sau indirect toate naţiunile este cea a terorismului. Terorismul nu are o definiţie general acceptată. Dificultatea definirii provine atât din complexitatea sa cât şi dintr-o largă divergenţă de poziţii ale persoanelor, organizaţiilor sau statelor implicate în lupta antiteroristă. Totuşi cea mai simplă definiţie este cea de "scop şi metodă": Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat , organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţional.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare. Iată câteva din definiţiile prezentate în literatura de specialitate:

• Definiţia Codului Federal al Statelor Unite: Folosirea ilegală a forţei şi violenţei împotriva unor persoane sau proprietăţi, pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a populaţiei civile, sau a unui segment de populaţie, facută în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale.

• Definiţia Legii Terorismului din Marea Britanie, din 2000 este atât de largă încât include nu numai orice folosire a violenţei şi a ameninţării pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase, dar şi "perturbarea sau interferenţa serioasă în funcţionarea unui sistem electronic." De asemenea sunt considerate ca acte teroriste acţiuni de ameninţare cu folosirea armelor de foc sau a explozivilor care nu au ca scop influenţarea guvernului sau crearea unei stări de teroare. Această lege este foarte criticată, pe motiv că permite o definire mult prea largă a termenului de terorism şi creează un potenţial pentru abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumentează punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comice şi absurde) cum ar fi cel al unui activist ecologist, care în semn de protest ar ameninţa numai că va folosi o armă de vânatoare pentru a-şi distruge propriul calculator, şi conform textului legii ar fi considerat un terorist.

• Definiţia Ligii Naţiunilor (1937): Toate actele criminale îndreptate împotriva unui stat sau făcute ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg. Această definiţie largă şi voit ambiguă reflectă preocupările guvernelor interbelice de a face faţă pericolului pus de mişcările anarhiste, comuniste, cât şi a celor de eliberare de sub ocupaţia colonială. Această definiţie a fost folosită inclusiv de către guvernul britanic pentru a justifica reprimarea mişcării paşnice pentru obţinerea independenţei Indiei.

Într-un studiu al terorismului, Alex Schmid , analizează conţinutul pentru 109 definiţii ale terorismului găsind următoarea frecvenţă a conceptelor folosite:

• Violenţă şi forţă (apar în 83.5% dintre definiţii)

• Motivaţii politice (65%)

• Frică, accent pe teroare (51%)

• Ameninţare (47%)

• Efecte psihologice şi reacţii anticipate (41.5%)

• Discrepanţă între obiective şi victime (37.5%)

• Acţiuni intenţionate, planificate, organizate şi sistematice (32%)

• Metodă de luptă, strategie şi tactică (30.5%)

Definirea şi înţelegerea corectă şi completă a fenomenului de terorism sunt absolut necesare pentru elaborarea unor strategii şi tactici eficiente de luptă antiteroristă. Deoarece nu există un model general valabil, definirea şi analiza actului terorist trebuie făcută pentru fiecare caz în parte. Principalele elemente de definire a terorismului sunt:

1. Mijloace: acţiuni violente;

2. Metoda: inducerea fricii pentru cetăţeni;

3. Ţinta: civili (necombatanţi);

4. Scop: producerea unei schimbări politice majore;

5. Actori: indivizi sau grupuri nonstatale.