Aspecte ale prevenirii și lichidării daunelor

Asigurarea - metoda de management al riscului

Existenta asigurarii ar fi lipsita de sens fara existenta riscului. Pentru a întelege conceptul de asigurare si importanta acesteia ca instrument de protectie al persoanelor fizice si juridice amenintate de fenomene aleatorii generatoare de prejudicii, trebuie sa facem o scurta prezentare a notiunii de risc.

Riscul la care oamenii sunt expusi se defineste, în general, ca un pericol potential sau ca o posibila pierdere. Pericolele se materializeaza în evenimente nedorite cu consecinte materiale, spirituale si financiare grave, cu vatamari corporale sau deteriorari ale starii de sanatate.

Conceptului de risc îi sunt caracteristice doua dimensiuni: gradul de incertitudine si consecittele materiale si financiare aferente unui anumit eveniment nedorit. De regula, o atentie deosebita li se acorda evenimentelor care au o frecventa mare de realizare, cele cu frecventa redusa fiind adeseori neglijate. Exista insa evenimente cu frecventa foarte mica care au consecinte catastrofale. In categoria accidentelor rare sau foarte rare de acest gen intra si cele din domeniul aviatiei sau al transporturilor fluviale si maritime. Consecintele acestora fiind grave, constientizarea si evaluarea riscurilor atat la nivel de individ, cat si la nivel social este absolut necesara. Celor doua dimensiuni fundamentale ale riscurilor li se mai adauga o a treia dimensiune: perceptia riscului. Aceasta componenta psiho-sociala prezinta o importanta deosebita in analizarea si interpretarea riscurilor la care cu totii suntem supusi, precum si la crearea mijloacelor de protectie impotriva riscurilor.

Existenta nu poate fi gandita fara riscuri; ele fac parte din viata noastra. Singura noastra sansa este de a constientiza riscurile la care suntem expusi, de a incerca o evaluare cat mai exacta a lor si de a gasi metodele cele mai potrivite pentru a le controla. În acest sens, managementul riscului constituie disciplina de granita care isi propune sa dezvolte teorii si metode practice de protectie impotriva riscurilor. Cele mai eficiente metode de management al riscului sunt: evitarea riscurilor, reducerea probabilitatii producerii unui risc, limitarea consecintelor asociate unui risc, asumarea riscului si transferul riscului.

Evitarea riscurilor este o metoda pasiva, practic, de renuntare la acele activitati care implica un anumit risc, prin evitarea anumitor actiuni si prin renuntarea la avantajele pe care acestea le-ar fi conferit.

Reducerea probabilitatii producerii unui risc consta in adoptarea unei atitudini si conduite preventive, recurgerea la anumite mijloace practice care ar putea determina limitarea cauzelor care conduc la producerea evenimentelor (instalarea sistemelor de protectie si alarma pentru impiedicarea intrarii prin efractie a hotilor, instalarea de detectoare de fum si sisteme de stropire automata pentru prevenirea producerii unui incendiu etc.).

Limitarea consecintelor asociate unui risc presupune ca, dupa producerea evenimentului asigurat, insa inainte ca acesta sa fi incetat, pesoanele interesate sa ia masuri care sa reduca la minimum efectele sale dezastruoase (impiedicarea extinderii incendiului, aplicarea de tratamente curative persoanelor care au suferit accidente, oprirea scurgerii titeiului in mare dintr-un tanc petrolier avariat si stavilirea mareei negre etc).

Asumarea riscului presupune suportarea individuala a consecintelor materiale si financiare ale producerii unui eveniment nedorit.

Transferarea riscului este o alta metoda de management si presupune preluarea unui risc de catre profesionisti si anume societatile de asigurari. Aceasta metoda este eficienta mai ales atunci cand consecintele financiare ale evenimentului nedorit sunt mari, depasind capacitatea persoanei de a le suporta in intregime.

Transferul riscului presupune suportarea consecintelor financiare de catre asigurator si nu certitudinea ca un eveniment generator de daune nu se va produce. Transferarea se poate face, insa numai pentru acele riscuri care pot fi dimensionate valoric, respectiv pentru acele posibile evenimente nedorite ale caror consecinte materiale si financiare pot fi determinate si masurate.

Una dintre cele mai remarcabile definitii ale asigurarii ne este oferita de catre Yvone Lambert-Faivre care considera ca “sub aspectul sau tehnic, care e fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizand pe principiul mutualitatii un numar mare de asigurati, expusi laproducerea anumitor riscuri, ii indemnizeaza pe aceia dintre ei care sufera un sinitru, pe seama fondului comun constituit din primele incasate”. Aceeasi autoare franceza precizeaza ca “spre deosebire de contractul de asigurare care capata aspectul unui pariu sau al unui joc al hazardului, operatia de asigurare, privita in complexitatea ei, devine o operatie antialeatoare de lupta colectiva impotriva hazardului”.

Riscurile care sunt acceptate de catre companiile de asigurari se numesc riscuri asigurabile. Conditiile care trebuie indeplinite pentru ca riscurile sa poata fi transferate societatilor de asigurari sunt urmatoarele:

1) producerea riscului sa fie posibila, caci daca un anumit bun nu este amenintat de nici un risc, asigurarea acestuia nu devine necesara;

2) producerea riscului trebuie sa aiba un caracter intamplator, asiguratorii preocupandu-se sa selecteze riscurile pe care le acopera prin asigurare in ideea de a le elimina pe cele cu producere certa si pe cele cu posibilitate mare de producere;

3) actiunea fenomenului este necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica, pentru a se putea calcula probabilitatea de producere a riscului si, implicit, volumul raspunderii asiguratorului;

4) producerea evenimentului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului

asigurarii.