Atitudinea lui J.M.Keynes față de teoriile economice clasice

Economistul englez J.M.Keynes(1883-1946)- care avea sa puna in anii 30, bazele unui nou curent de gândire economica- a cunoscut foarte bine teoria economiei de piata în formele ei clasica (A.Smith, D.Ricardo, Th.R.Malthus) si neoclasica( W.St.Jevons, L.Walras, J.B.Clarck). A studiat la Cambridge unde i-a avut ca profesori pe A.Marshall si A.C.Pigou, exponenti ai neoclasicismului. El a cunoscut, poate si mai bine decât teoria, noile realitati, problemele acute cu care erau confruntate economiile tarilor lumii dupa primul razboi mondial.

Economia de piata- privita de economistii clasici sub aspectele ei pozitive iar de cei socialisti în latura ei negativa- trebuia resupusa unui examen critic din care sa rezulte remediile necesare. Astfel, Keynes ajunge la un sistem teoretic, expus in lucrarea Teoria generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii si a banilor(1936). Autorul se detaseaza de clasicism si neoclasicism, afirmându-se o noua paradigma în stiinta despre economie, axata pe idee ca economia de piata este buna în principiu dar mersul ei în fapt este determinat de actiunea unor legi psihologice fundamentale ale oamenilor care, lasate sa actioneze de la sine, influienteaza nefavorabil echilibrul economic, generând crize, somaj si alte aspecte negative, pe care oamenii nu le-ar mai putea suporta.

Noua conceptie despre economie se afirma criticându-o pe cea clasica si neoclasica. În lucrarea Teoria generala Keynes a pornit de la constarea ca teoriile economice clasice intrasera în criza, nu se mai potriveau cu practica economica. În prefata cartii sale el arata ca daca gândirea ortodoxa este în impas, vina nu o poarta suprastructura ei care a fost cladita cu multa grija pentru coerenta logica, ci lipsa de claritate si generalitate a premiselor. De aceea, telul meu de a-i convinge pe economisti sa-si reexamineze critic anumite ipoteze fundamentale nu pot sa nu-l ating decât recurgând la o argumentare foarte abstracta si de asemenea, la discutarea în contradictoriu a multor probleme .

Elaborarea cartii i-a cerut autorului un efort prelungit pentru a se debarasa de moduri obisnuite de gândire si exprimare , în care economia clasica nu contine caracteristici

ale societatii economice în care traim, rezultatul fiind ca invatatura ei este înselatoare si dezastruoasa daca o aplicam la datele realitatii

Teoria generala a lui Keynes debuteaza cu postulatele teoriei clasice si anume: salariul este egal cu produsul marginal al muncii, ceea ce înseamna ca salariul unei persoane este egal cu valoarea care s-ar pierde daca volumul folosirii mâinii de lucru ar fi redus cu o unitate, neluând în considerare concurenta de pe piata fortei de munca si al doilea postulat: utilitatea salariului atunci când este folosit un volum dat de mâna de lucru, este egala cu dezutilitatea marginala a acestui volum. Astfel spus, utilitatea salariului este recompensa chinurilor muncii. Conform postulatelor toriilor clasice si neoclasice ar rezulta ca somajul poate fi numai voluntar.