Auditul Financiar

1) Auditul este verificarea profesionala a unei informatii sau situatii in vederea exprimarii unei opinii competente,argumentate si independente pe baza raportarii la un standard de calitate.Cuvantul audit este de origine latina si inseamna a audia,a asculta.

Clasificarea activitatii auditului se face in functie de mai multe criterii:

*dupa aria de aplicabilitate si obiectul urmarit intalnim:

- audit financiar;

- audit operational;

- auditul conformitatii.

*dupa momentul in care se desfasoara auditul exista:

- preventiv;

- ulterior.

*dupa modul de organizare a activitatii desfasurate deosebim:

- audit intern;

- audit extern.

2) Definitia auditului financiar. Auditul financiar reprezinta activitatea desfasurata de o persoana fizica sau juridica competenta si independent numita auditor financiar in scopul obtinerii de probe suficiente care sa-i permita sa exprime o opinie motivata bine justificata referitoare la intocmirea sub toate aspectele semnificative ,a situatiei financiare in conformitate cu normele de raportare financiara in vigoare.

Obiectivul unui angajament de audit financiar este acela de a da posibilitatea auditorului sa expime o opinie cu privire la situatiile financiare daca acestea sunt intocmite sub toate aspectele semnificative in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara.

Informatiile cuprinse in situatiile financiare trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:

- inteligibilitatea;

- relevant;

- credibilitatea;

-comparabilitatea.

3) Etapele realizarii auditului financiar.

In vederea realizarii misiunii de audit,auditorul financiar va trebui sa parcurga urmatoarele etape:

- acceptarea misiunii de audit;

- planificarea auditului;

- evaluarea controlului intern;

- controlul conturilor si tranzactiilor;

- controlul situatiei financiare;

- finalizarea lucrarilor de audit;

- raportul de audit-contine opinia auditorului care poate fi:

a) fara rezerve;

b) cu rezerve;

c) imposibilitatea exprimarii unei opinii;

d)opinie contrara.

O opinie fara rezerve ,trebuie exprimata atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela sub toate aspectele semnificative in concordant cu cadrul general de raportare generala stabilit.

Opinia cu rezerve trebuie exprimata atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca nu poate fi exprimata o opinie fara rezerve dar ca efectul oricarui dezacord cu conducerea sau limitarea sferei nu este atat de semnificativ si de profund incat sa necesite o opinie contrara sau declararea imposibilitatii de a exprima o opinie. Exemple de situatii in care auditorul poate exprima opinie cu rezerve:neparticiparea la inventarierea patrimoniului societatii.