Auditul financiar intern în condițiile utilizării sistemelor informatice la CN Imprimeria Coresi SA

CAP. 1 Auditul calităţii informaţiei contabile: obiective, realizări şi limite

1.1. Introducere

Informaţiile furnizate de intreprinderi stau la baza a numeroase decizii economice şi politice de importanţă considerabilă. Din acest motiv, situaţiile financiare intocmite şi publicate de organizaţii interesează o gamă largă de utilizatori: investitori, manageri, salariaţi, clienţi, creditori bancari, stat. Practica a demonstrat, în mod explicit, că există un conflict de interese între cei care culeg, prelucrează şi sintetizeză informaţiile contabile şi utilizatorii acestor informaţii. Adesea, utilizatorii manifestă o lipsă de incredere in informaţiile furnizate de contabilitate, deoarece producătorii de informaţii contabile nu sunt, de regulă, independenţi in raport cu operaţiunile efectuate şi situaţiile prezentate. Consecinţele economice majore care pot rezulta, au făcut necesară interpunerea activităţii auditorilor financiari, aceştia avand menirea de a mări credibilitatea situaţiilor financiare publicate de către intreprinderi.

Prin această lucrare se urmăreşte demonstrarea necesităţii informatizării unei misiuni de audit a informaţiei contabile şi evidenţierea particularităţilor unui astfel de proces intr-un mediu informatizat. Necesitatea utilizării instrumentelor informatice in cadrul unei misiuni de audit a devenit vitală şi, se poate aprecia că, o combinaţie a tehnicilor manuale cu cele asistate de calculator asigură reuşita unei misiuni de audit, intrun timp optim şi cu costuri reduse.

1.2. Repere istorice privind conceptul de audit

În sens etimologic, cuvantul "audit" işi are originea in latinescul "audire", care insemna "a asculta, a audia". Acest termen şi-a extins, in timp, aria semantică preluând sensuri precum "a examina, a verifica, a revizui conturi". Trebuie insă precizat că evoluţia auditului nu s-a realizat doar in sens etimologic. O scurtă incursiune istorică evidenţiază că au existat transformări chiar in ceea ce priveşte obiectivele şi tehnicile utilizate in cadrul activităţii de audit. În timp, obiectivul primordial al auditului a evoluat de la detectarea fraudelor şi erorilor la certificarea situaţiilor financiare, la verificarea conformitaţii acestora cu anumite criterii prestabilite. Schimbarea obiectivului auditului a necesitat evoluţia tehnicilor de audit. In condiţiile globalizării economiilor şi internaţionalizării pieţelor financiare, metodele tradiţionale de verificare, care implicau un control exhaustiv al tranzacţiilor s-au dovedit mult prea costisitoare şi de durată. Din acest motiv, ele au fost inlocuite cu tehnici de eşantionare şi sondaj statistic, tehnici asistate de calculator, auditorul punând, in acelaşi timp, un accent deosebit pe eficienţa şi eficacitatea controlului intern. În plus, pentru a veni in intampinarea complexităţii informaţiilor solicitate de utilizatori, auditorul nu trebuie să asigure numai o ameliorare a credibilităţii situaţiilor financiare ci şi servicii care să aducă un plus de valoare, precum raportarea iregularităţilor, identificarea riscurilor afacerii şi oferirea unei consultanţe in ceea ce priveşte punctele nevralgice ale controlului intern. In auditul modern, evaluarea situaţiilor financiare este,

adesea, completată cu constatări rezultate din auditul fluxurilor financiare, ceea ce asigură un supliment de informaţii financiare fiabile.

Elementele prezentate anterior evidenţiază că paradigma auditului extern s-a modificat iar rolul auditorului a fost redefinit. Schimbările vizează, in principal, următoarele aspecte: a) scopul activităţii de audit; b) caracteristicile esenţiale ale independenţei misiunii de audit; c) promovarea tehnicilor statistice şi matematice, iar mai recent şi cele informatice (recunoscute sub numele de tehnici de audit asistate de calculator - Computer Assisted Audit Techniques: CAAT); d) factorul definitoriu al responsabilităţilor auditorilor.

1.3. Arhitectura conceptului de audit

Definiţia cea mai des invocată este insă cea prezentată in 1973 de Asociaţia Americană de Contabilitate (American Accounting Association: AAA) in cadrul "Declaraţiei privind conceptele de bază ale auditului". In declaraţia respectivă se precizează că "auditul este un proces sistematic de obţinere şi evaluare obiectivă a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic, în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi "

O analiză detaliată a acestei definiţii evidenţiază elementele principale ale activităţii de audit: a)„auditul este un proces sistematic” - orice activitate de audit, indiferent de obiectivul său, include, din punct de vedere metodologic, etape fundamentale precum: planificarea, dezvoltarea unei strategii, selectarea probelor şi evaluarea acestora in raport cu obiectivele specifice ale misiunii; b) „obţinerea şi evaluarea în mod obiectiv a unor afirmaţii”- în esenţă, auditul constă in colectarea şi evaluarea probelor care vor fi suportul opiniei auditorului (de exemplu, intr-un audit financiar, exerciţiul de „culegere a probelor” presupune, adesea, o verificare a principiilor şi metodelor contabile folosite in intocmirea situaţiilor financiare cu principiile contabile general acceptate fapt ce implică o urmărire a informaţiilor in documentele contabile şi compararea acestora cu valorile obţinute prin inventar, prin verificare incrucişată cu clienţii sau prin investigare; sau, dacă o societate prezintă in bilanţ, postul „Instalaţii”, auditorul trebuie să examineze contractele de achiziţie, pentru a verifica faptul că societatea este proprietara instalaţiilor, să procedeze la inventarierea fizică a acestora pentru verificarea existenţei lor faptice şi, in cazul in care instalaţiile au fost achiziţionate in valută, să verifice dacă societatea a ales un curs de schimb adecvat; de asemenea, se va verifica dacă amortizarea contabilizată in numele instalaţiilor corespunde cu cea prevăzută in planul de amortizare); c) „afirmaţii privind acţiunile cu caracter economic” - se referă la acele afirmaţii şi estimări pe care managementul unei entităţi le face şi care, de altfel, se regăsesc incluse in situaţiile financiare supuse auditului, afirmaţii care se bazează pe contabilizarea tranzacţiilor şi a evenimentelor economice, proces care implică colectarea, clasificarea, inregistrarea şi raportarea informaţiilor de natură contabilă (de exemplu, prezentarea in bilanţ a sumei de 2000 u.m. la poziţia „Terenuri” implică afirmaţiile că terenurile există in intreprindere, că 2000 u.m. reprezintă valoarea totală a terenurilor deţinute de societate şi este valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă, reprezentând astfel valoarea lor justă); d) „aprecierea gradului de conformitate a afirmaţiilor cu criterii prestabilite” - orice misiune de audit are ca obiectiv principal formularea unei opinii de către auditor asupra afirmaţiilor privind faptele şi evenimentele economice ce urmează a fi auditate; in acest mod se va preciza in ce măsură afirmaţiile amintite sunt conforme cu criteriile sau standardele existente (de exemplu se afirmă că stocurile reprezintă 300 u.m., deci auditorul presupune că stocurile există şi sunt in proprietatea intreprinderii, că sunt evaluate la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea netă de realizare şi deci va concluziona că există o corespondenţă intre afirmaţiile respective şi criteriile stabilite); e) „ comunicarea rezultatelor către utilizatorii interesaţi ” - „episodul” final al oricărei misiuni de audit şi care semnifică intocmirea unui raport prin care se informează utilizatorul interesat asupra gradului in care afirmaţiile clientului corespund cu criteriile agreate sau impuse.