Auditul intern între problemă și valoare adăugată

1. Auditul intern, problema sau plusvaloare pentru organizatie?

Inca de la primul curs atat in mintea mea cat si in ceea unei parti a colegilor mei, cred ca nu ma insel a existat aceasta comfuzie inca neelucidata total in ceea ce priveste importanta controlului de audit intern fata de un control intern obisnuit. Foarte multa lume inclusiv ocupanti ai unor functii importante in firme sau institutii publice, inca mai atribuie auditului o conotanta negativa si nu inteleg ca acesta nu doreste decat o imbunatatire a activitatilor in institutie.

In timp ce cautam materiale pentru o alta tema din cadrul cursului, am intalnit un titlu care m-a convins ca trebuie sa abordez problema valorii adaugate de catre audit, finalitatea care da o diferenta vizibila intre perceperea comuna si adevarul in legatura cu controlul de audit „AUDIT INTERN - o funcţie care aduce plusvaloare ”. De aceea consider ca cel mai usor mod de a face pe cineva sa inteleaga importanta si implicit finalitatea auditului intern este de a demonstra ca acesta aduce valoare institutiei respectiv firmei.

Pentru inceput as dori sa prezint cateva definitiii ale auditului intern, care „este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare”, si care se transforma in ipoteza referatului si anume contributia auditului intern la cresterea valorii organizatiei.

De asemenea el este definit ca “activitatea care ofera o asigurare independenta si obiectiva si aduce plus-valoare organizatiei, contribuind la perfectionarea proceselor din cadrul acesteia. Auditul intern ajuta organizatia sa-si indeplineasca obiectivele prin intermediul unei abordari organizate, pentru a evalua si perfectiona managementul riscului, a controalelor interne si a modalitatilor de gestionare a proceselor.”

Totodata vreau sa ma opresc asupra codului deontologic al auditorilor care promoveaza 4 trasaturi fundamentale ale acestora si anume:

- Integritatea : Integritatea auditorilor interni stă la baza încrederii şi credibilităţii acordate raţionamentelor profesionale pe care aceştia le folosesc în activitate.

- Obiectivitatea : Auditorii interni manifestă un înalt nivel de obiectivitate profesională în culegerea, evaluarea şi comunicarea informaţiilor legate de activitatea sau procesele supuse examinării. Auditorii interni efetuează o evaluare echilibrată a tuturor circumstanţelor relevante, pertinente şi nu sunt influenţaţi de propriile lor interese sau de ale altor persoane în exercitarea raţionamentului profesional.

- Confidenţialitatea : Auditorii interni respectă valoarea şi proprietatea informaţiilor pe care le primesc şi nu dezvăluie informaţii decât pe baza autorizaţiilor necesare, cu excepţia cazurilor în care o obligaţie profesională sau legală îi obligă să procedeze altfel.

- Competenţa : Auditorii interni utilizează cunoştinţele, aptitudinile, priceperea şi experienţele necesare în exercitarea serviciilor sau activităţilor de audit intern.

Acest cod, in cazul aplicarii integrale, vine ca prim argument al validarii ipotezei mele, deoarece din cele patru caracteristici se observa foarte usor ca auditorii interni nu au drept scop decat rezolvarea in mod competent a problemelor organizatiei fara a crea daune colaterale si fara a divulga informatii pretioase.

In aceste conditii este incontestabil ca auditul intern prin evaluarea sistemelor de conducere si control intern pe baza riscului, adauga valoare procesului managerial, care se va resimti implicit in valoare adaugata patrimoniului pe viitor.

In aceste moment, pentru a clarifica ipoteza primului capitol este necesara o diferentiere a conceptelor prezentate in primul paragraf, controlul intern si audit intern. Daca cel de-al doilea a fost definit anterior as putea sa adaug o scurta definitie a primului, care “asigura eficienta, responsabilizarea si siguranta operatiunilor” reprezentand “un sistem de procese si proceduri elaborate de catre management, cu scopul obtinerii unei asigurari rezonabile cu privire la:

- natura si eficienta operatiunilor;

- credibiltatea raportarii financiare;

- integritatea activelor companiei;

- respectarea reglementarilor legale;

In schimb auditul intern evalueaza si monitorizeaza performanta sistemului de control intern, formuland sugestii pentru imbunatatirea lui. Dintre beneficiile si oportunitatile acestuia amintesc de:

- Concentrarea managementului pe latura externa a organizatiei, organizarea interna fiind asigurata prin sistemul de control intern si controlata periodic prin audit;

- Standardizarea proceselor. O activitate standardizata este mai usor de realizat controlat si evaluat;

- Evaluarea riscurilor potentiale pe fiecare proces si conceperea de controale adecvate pentru aceste riscuri;

- Responsabilizarea proceselor (cine?,ce?,cum?,cand?);

- Raportarea de audit intern, cu rolul de a semnaliza domeniile critice;

- Baza pentru implementarea unui sistem integrat ERP;

- Evitarea practicilor de proasta gestiune sau a fraudei;

- Optimizarea activitatilor prin eliminarea arbitrariului in decizie si a proceselor redundant;

- Valoare adaugata sistemului de gestiune si management a companiei - Identificarea si introducerea in procese a elementelor de "Best Practice";

Asadar o diferenta esentiala intre aceste concepte si in opinia mea diferenta fundamentala este valoarea adaugata de catre auditul intern. Concluzia este ca auditul intern efectuează misiuni de asigurare şi de consiliere, că domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern şi conducerea întreprinderii şi că finalitatea sa se regăseşte în plusul de valoare adus organizaţiilor.