Auditul Intern și Auditul Financiar - Asemănări și Deosebiri

1. Auditul –Noţiuni introductive

Timpul pe care îl traim este caracterizat de ample procese de reforma economică si financiară, ale căror obiective le reprezintă promovarea şi implementarea unor metodologii armonizate cu buna practică pe plan european şi mondial.

Din acest punct de vedere, auditul este un domeniu de vârf al teoriei şi practicii economico-financiare, care se interpune între producătorii şi utilizatorii informaţiilor, ambele grupări având nevoie de opinia exprimată de auditor în legătură cu atestarea sincerităţii situaţiilor financiare, cu confirmarea respectării prevederilor legale în vigoare, precum şi cu respectarea principiilor de performanţă managerială, respectiv economicitatea, eficienţă şi eficacitatea.

Auditul, respectiv examinarea de către o persoana independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi constituie cheia de bază pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. De aceea, amploarea şi complexitatea operaţiunilor şi tranzacţiilor, efectuate de entitaţile economice ca şi dezvoltarea continuă a mediului economic, în care acestea işi desfaşoară activităţile, au determinat în mod hotarâtor şi evoluţia auditului.

Auditul a pornit de la o corectare specifică a fraudelor în documentele financiar-contabile, a continuat cu aprecierea globala de fidelitate a situaţiilor (rapoartelor) emise de entităţile economice şi cu analiza critică a structurilor acestora ţi evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea situaţiilor, iar în prezent este orientat ţn mare măsură spre evaluarea modului de respectare, de către managementul entităţilor, a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în utilizarea resurselor financiare.

2. Auditul financiar şi auditul intern - definiţie:

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea

exprimîrii de cître auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor

financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare Camera , în timp ce auditul intern reprezintă activitatea funcţional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice.

3. Auditul intern şi auditul financiar - rol:

3.1 Auditul intern :

- ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare;

- se exercită pentru a satisface cerinţele managementului. O sarcină

particulară a auditului intern este aceea de a monitoriza sistemele manageriale decontrol, de a raporta managementului superior despre punctele slabe şi de a

propune îmbunătăţiri;

- este o funcţie independentă de evaluare stabilită în cadrul unei entităţi

publice;

- contribuie la buna şi efectiva gestiune a fondurilor publice.

3.2 Auditul financiar are rolul de a verifica respectarea cadrului conceptual al contabilităţii (postulate, principii, norme şi reguli de evaluare) general acceptate, a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic (audit intern şi statutar).

4. Auditul intern şi auditul financiar – obiective:

4.1 Auditul intern are ca obiective:

a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice;

b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică,

c) evaluarea managementului riscurilor şi evaluarea sistemelor de

control.

d) sprijină conducătorul entităţii publice în identificarea şi evaluarea

riscurilor semnificative şi contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de management al riscurilor, sisteme a căror eficacitate o supraveghează şi

evaluează.

e) ajută entitatea publică să menţină un sistem de control adecvat prin evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestuia, contribuind la îmbunătăţirea

lui continuă. Evaluarea pertinenţei şi eficacităţii sistemului de control intern

se face pe baza rezultatelor evaluării riscurilor.

Atât evaluarea riscurilor, cât şi evaluarea sistemului de control intern

vizează operaţiile şi sistemele informatice ale entităţii publice din următoarele

puncte de vedere:

- fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;

- eficacitatea şi eficienţa operaţiilor

- protejarea patrimoniului;

- respectarea legilor, reglementărilor şi procedurilor.

4.2.1 Obiectivele generale urmărite de auditul financiar in cadrul entitalilor publice sunt:

1. stabilirea naturii activităţii, particularităţile sectorului, structura întreprinderii, organizarea generală, organizarea administrativă şi contabilă, practici contabile;

2. stabilirea existenţei şi structurii bugetului de venituri şi cheltuieli119;

3. stabilirea principalelor destinaţii ale cheltuielilor pe subcapitole şi grupate în funcţie de sursa de finanţare avută în vedere a fi folosită;

4. stabilirea naturii veniturilor realizate şi destinaţia care a fost dată acestora;

5. stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor, surselor proprii şi natura lor;

6. stabilirea modului de organizare a controlului intern cu principalele forme, controlulului financiar preventiv, controlulului financiar de gestiune şi auditul intern şi circuitul documentelor primare;

7. organizarea şi ţinerea evidenţei contabile, tehnic-operative a bunurilor materiale şi băneşti;