Aurul și moneda

INTRODUCERE

Omenirea foloseste bani de aproape 3.000 de ani, dar de mai putin de 50 de ani am renuntat la ghidarea în stabilirea valorii unui bun prin cantitatea de aur pe care am da-o în schimbul acelui bun. În restul timpului valoarea monedei era exprimata prin valoarea cantitatii de metal pe care o continea. Calculul era simplu: o moneda de cinci franci trebuia sa contina exact 1,613 g aur, acea cantitate de aur pe care o cumparai de pe piata cu 5 franci.

Este usor de înteles de ce aurul a fost ales ca unitate de masura: nu era usor de gasit, era rezistent la uzura si avea o valoare mare. Cu timpul emiterea banilor a devenit privilegiu domnesc. Asa cum vom vedea, si falsificarea monedei (adica în realitate cu moneda de 5 franci cumparai doar 1,600g aur). Diferenta pare mica, dar procedeul (si mai ales repetarea lui pâna la reducerea monedei oficial de aur la o tinichea poleita) duce la inflatie si panica monetara.

Emiterea banilor de hârtie a fost limitata initial la valoarea pe care o putea acoperi rezerva de aur si argint a tarii, dar goana dupa profit a facut ca si aceasta regula sa fie încalcata. Omenirea a învatat din greseli, si pe când bimetalismul aur-argint, care domnise atâtea secole, a sucombat în favoarea monometalismului aur, a izbucnit primul razboi mondial, aducând cu el cele mai grave consecinte sociale si economice pe care le cunoscuse lumea pâna atunci. Echivalentul aur nu si-a mai revenit, fiind înlocuit treptat cu devize si bani de hârtie.

Astazi aurul este cotat la bursa ca orice alt metal. Valoarea monedei nu mai e influentata de continutul de metal al ei sau al rezervei nationale. Dar la începuturi, înainte de cecuri si bancnote, a fost un disc de aur&

SCURT ISTORIC

Spre sfârsitul mileniului al II-lea si-a facut aparitia în China si Anatolia un instrument de schimb curent. În secolul al IX-lea i.e.n., chinezii au descoperit metalurgia, punând în circulatie piese de bronz cu forme si nume ciudate: nas de furnica, cap de câine. În secolul al III-lea au aparut piesele de bronz rotunde cu o gaura patrulatera în mijloc. Hititii anului 530 i.e.n. au descoperit ca îÎn Anatolia se foloseau piese metalice pentru schimb, au învatat mestesugul si l-au aplicat în valorificarea propriilor zacaminte de argint. Mai devreme sau mai târziu, fiecare populatie a gasit ca ar fi mai comod inventarea unui reper comun al valorii pentru toate produsele.

Ca inventator al monedei este considerat regele Cresus al Lydiei, caci din timpul domniei sale dateaza cele mai vechi piese, batute în electrum (un aliaj din aur si argint ce se gasea în stare naturala în fluviul Pectol). Tot aici s-a pus si bazele primului sistem bimetalist din istorie, datorita tehnologiei separarii aurului de argint. Daricul din aur cu efigia regelui Darius, emis de persi, în greutate de 8,41 grame a devenit o veritabila moneda internationala. Baterea acestei monede era privilegiu imperial, în timp ce siclii mici din argint care aveau o valoare de 20 de ori mai mica decât dericul erau emisi de satrapi.

Moneda a avut un impact foarte mare asupra dezvoltarii schimbului, a vietii social-economice si a istoriei în general. Istoria Atenei în timpul lui Solon sta sub semnul masurii luate de acesta pentru devalorizarea drahmei, în scopul ajutorarii taranilor saraci cu debite mari catre latifundiari.

La sfârsitul secolului al IV-lea î.e.n. în spatiul greco-mediteranian au fost introduse în circulatie piesele macedonene. Filip al II-lea a emis drahme de aur. Inspirat de modelul persan, Alexandru, fiul lui Filip al II-lea, a impus un adevarat bimetalism.