Avantajele și dezavantajele economiei de piață

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a unei economii in care asigurarea bunurilor materiale si serviciilor are la baza proprietatea privata, raportul dintre cerere si oferta determinand prioritatile economice, iar accesul la bunurile economice este reglat prin pret. Cand un produs- cum ar fi petrolul- devine rar, pretul sau pe piata libera creste. Firmele si gospodariile care il utilizeaza sunt determinate sa-l economiseasca si sa caute bunuri alternative. Firmele care il produc sunt determinate sa produca cantitati mai mari. Acest sistem functioneaza cel mai bine atunci cand preturile sunt determinate pe piata libera pe are actioneaza multi cumparatori si multi vanzatori. Raritatea si surplusul sunt atunci stabilite de fortele impersonale, globale ale cererii si ofertei.

Motorul de baza care conduce adaptarile economiei este reprezentat de variatiile castigurilor factorilor de productie. O crestere a cererii sau o scadere a costurilor produce profituri economice pentru producator, pe cand o scadere a cererii sau o crestere a costurilor produce pierderi economice. Profiturile semnaleaza ca prea putine resurse sunt alocate acelei industrii. In cautarea acestor profituri, mai multe resurse vor intra, crescand productia si scazand preturile, pana cand profiturile economice scad la zero. Pierderile economice semnaleaza opusul. Resursele parasesc industria pana cand cele ramase nu mai produc pierderi. Daca guvernul ar impozita toate aceste profituri si ar inlocui prin suventii toate aceste pierderi, ar distruge economia de piata prin inlaturarea fortei ce o produce.

Economia de piata indeplineste functia de coordonare a deciziilor, fara ca cineva sa trebuiasca sa inteleaga modul in care funtioneaza. Profesorul Tom Schelling spunea: Fermierul producator de produse lactate nu trebuie sa stie cati oameni mananca unt si cat de departe locuiesc ei, cati alti oameni cresc vaci, cati bebelusi beau lapte sau daca se cheltuiesc mai multi bani pe bere decat pe lapte. Ceea ce trebuie el sa stie sunt preturile diferitelor furaje, caracteristicile diferitelor vite, preturile diferite…pentru lapte…costul relativ al fortei de munca angajate si al masinilor electrice si care ar fi profitului lui net daca ar vinde vacile si in loc ar creste porci.

Raspunzand la semnalele publice, cum ar fi costurile si preturile a ceea ce cumpara si vinde, fermierul ajuta ca intreaga economie sa se adapteze, sa produca mai mult sau mai putin ceea ce doresc oamenii si sa ofere mai mult sau mai putin unde sau cand acestia o doresc.

Economia de piata determina o distributie a venitului total pe care il genereaza. Oameni ale caror servicii sunt foarte cerute comparativ cu oferta, cum ar fi comicii TV si jucatorii de fotbal, castiga venituri mari, in timp ce oamenii ale caror servicii nu au o cerere ridicata comparativ cu oferta, probabil pentru ca au un coeficient de inteligenta scazut sau sunt netalentati, castiga venituri mici.

Distributia venitului produsa de piata poate fi privita in conditii de echilibru sau de dezechilibru. In conditii de echilibru, eforturile simlare din partea unor oameni similari vor fi recompensate similar, oriunde in economie. In conditiile de dezechilibru, oameni similari care efectueaza o munca similara sau fac investitii similare nu vor fi similar recompensati. Oamenii din industrii, zone si ocupatii in declin vor avea venituri sub rata curenta altundeva in economie fara a avea nici o vina. Cei din sectoarele in expansiune vor ajunge la castiguri peste rata curenta altundeva in ecomonie fara nici un efort suplimentar din partea lor. Avantajul este ca indivizii pot lua singuri decizii in legatura cu modificarea comportamentului lor atunci cand conditiile pietei se schimba. Dezavantajul este ca recompensele si minusurile temporare sunt aplicate din motive care scapa controlului indivizilor afectati.

Motto-ul unei economii de piata ar putea fi: nimic nu este permanent. Noi produse apar continuu, in timp ce altele dispar. In stadiul incipient al unui produs cererea totala este scazuta, iar costurile de productie sunt ridicate. Multe firme mici incearca pe rand sa se detaseze de rivalii lor prin descoperirea modificarilor caracteristicilor produsului care atrag mai mult consumatorii sau a tehnici ce reduce costurile. Uneori noile produse nu trec de aceasta faza; ele se dovedesc a fi capricii trecatoare sau raman doar niste articole scumpe, cu cerere redusa. Altele devin articole de consum in masa. Firmele de succes in industriile in dezvoltare cumpara, fuzioneaza sau isi elimina rivalii cu succes mai mic. Simultan, costurile lor scad, datorita economicitatii de scala. Concurenta scade preturile o data cu costurile. Eventual, la stadiul de maturitate, piata este dominata doar de cateva firme gigante. Ele devin mari si parti ale economiei nationale. Mai devreme sau mai tarziu noi produse sunt introduse pentru a eroda pozitia gigantilor. Cererea scade si somajul apare pe masura ce putinele firme ramase au dificultati financiare. O industrie mare in declin apare multora ca o rusine nationala. Oamenii se intreaba daca sistemul de piata a esuat pentru ca giganti prosperi de ieri au devenit firmele bolnave de azi. Marile industrii in declin sunt insa la fel de mult o parte normala a unei economii sanatoase in schimbare ca cele mici, in crestere si ca cele mari, prospere.