Balanța de plăți a României - probleme de echilibru

Balanta de plăti – notiuni generale

În vederea reflectării, pentru o anumită perioadă de timp, a creantelor si datoriilor în valută, generate de schimburile internationale de mărfuri, servicii si de miscările de capital, tările elaborează o situatie centralizatoare, sub forma unui tablou economic, cunoscut sub denumirea de balantă de plăti externă (BPE).

Conform definitiei de referintă , din Balance of Payments Manual, editia a 5 a (1993), editat de FMI, acesta reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă, care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare, intervenite între rezidentii unei economii si restul lumii, în cursul unei perioade, de regula 1 an. România a adoptat acelasi model de reprezentare a fluxurilor valutare, BNR definind balanta de plăti externe într-un mod asemănător: o declaratie statistică întocmită pentru o perioadă de timp ce rezumă în mod sistematizat tranzactiile economice ale unei tări cu restul lumii.

Obiectivul balanţei de plăţi externe este identificat ca fiind necesitatea echilibrării, pe termen lung, a plăţilor cu încasările internaţionale, şi este determinat de existenţa unor costuri în cazul inegalităţii dintre plăţi şi încasări.

- Fluxurile financiare: se înregistrează în contul de capital sau contul financiar, şi se detaliază având în vedere tipul lor (investiţii, credite externe, active de rezervă etc.).

- Fluxurile reale: vizează exportul şi importul de bunuri şi servicii, diferenţa dintre ele reprezentând balanţa comercială a ţării în cauză.

Rolul balanţei de plăţi externe

Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi subconturi analitice elaborate pe o anumită perioadă, balanţa de plăţi permite compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi financiare ale unei ţări cu străinătatea. Balanţa de plăţi nu este doar o simplă înregistrare descriptivă a unor operaţiuni comerciale sau financiare, ea furnizând elementele de diagnostic care permit evaluarea avantajelor şi dezavantajelor pe care fiecare naţiune le are în schimburile comerciale cu ţările terţe, cu creditorii / debitorii sau cu organismele financiare internaţionale.

Din analiza balanţei de plăţi externe şi a soldurilor conturilor acesteia se pot trage o serie de concluzii cu privire la competitivitatea externă a economiei naţionale, în special în ceea ce priveşte comerţul cu bunuri şi servicii. Pe baza balanţei de plăţi se poate determina de asemenea poziţia investiţională internaţională a unei economii care arată sintetic poziţia net - debitoare/creditoare a unei ţări precum şi gradul de atractivitate mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenţi şi nerezidenţi (atunci când mediul de afaceri se deteriorează investitorii îşi orientează capitalurile către alte pieţe mai atractive).

Oferind posibilitatea analizei raporturilor de schimb la nivel macroeconomic, balanţa de plăţi se constituie ca un instrument important în modelarea şi coordonarea politicilor comerciale externe. Atunci când apare un dezechilibru cronic la nivelul balanţei comerciale (exporturi mai mici decât importuri), teoretic acesta poate fi redus printr-un pachet de măsuri de natură fiscală (creştere de taxe vamale, facilităţi fiscale pentru investitorii străini, subvenţii, credite preferenţiale) sau de natură comercială (promovarea şi stimularea exporturilor).

În acest sens se poate observa că soldurile balanţei de plăţi constituie fundamentul pentru o serie de politici macroeconomice: fiscale, monetare, valutare, comerciale (tarifare şi netarifare).

Principii de înregistrare în balanţa de plăţi

Balanţa de plăţi externe este o declaraţie statistică pentru o perioadă de timp dată, ce rezumă în mod sistematizat tranzacţiile economice ale unei ţări cu restul lumii. În balanţa de plăţi externe sunt înregistrate doar fluxurile produse de-a lungul unei perioade de timp, acumulările de capital sau stocurile de bunuri şi servicii nu se înregistrează. Cu alte cuvinte BPE nu înregistrează totalul activelor / pasivelor dintr-o economie ci doar deplasarea acestora în/dinspre străinătate.

Chiar dacă în denumirea acestui instrument sintetic cuvântul "plăţi externe" este determinant, în noua accepţiune a FMI balanţa de plăţi înregistrează nu numai fluxurile de încasări / plăţi aferente tranzacţiilor economice internaţionale ce presupun contrapartidă, ci şi operaţiuni derulate cu străinătatea ce nu presupun o contraprestaţie sau o plată în bani din partea rezidenţilor/nerezidenţilor: cazul donaţiilor, asistenţei financiare nerambursabile, ajutoarelor, compensaţiilor (barter sau cliring), operaţiunilor comerciale legate sau paralele (reexport, lohn, buy - back) etc.

- Principiul dublei înregistrări este acela care stă la baza realizării balanţei de plăţi externe. Aceasta înseamnă că pentru fiecare cumpărare/intrare de bunuri/servicii există un corespondent în plăţile înregistrate, iar pentru fiecare furnizare/ieşire există şi o înregistrare a încasărilor. Respectarea acestui principiu duce, teoretic, la existenţa soldului egal cu zero. Însă, din cauza sistemului imperfect de înregistrare şi a modalităţilor diferite de obţinere a datelor, apar anumite diferenţe valorice. Tocmai de aceea, balanţa de plăţi include şi o secţiune de “Erori si omisiuni”, în care vor fi raportate aceste diferenţe.

- Un al doilea principiu se referă la înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de resurse reale şi financiare în BPE. Astfel, intrările de resurse vor reprezenta creditul balanţei, iar ieşirile vor reprezenta debitul.