Balanța de Plăți Externe

Noţiuni generale.

Starea de echilibru intr-o economie dată işi are stalpii de susţinere in condiţiile economice, monetar-financiare, valutare şi sociale specifice unei etape sau alteia pe care o parcurge. Economiile naţionale tind către stabilirea unui echilibru in raporturile economice dintre ele . Acest echilibru extern depinde de adoptarea de decizii sub forma unor hotăriri de repartiţie financiară şi de credit sau al transferului de sume determinate de fluxurile economice , financiare şi de credit. La nivelul economiei naţionale , decizia financiar – monetară se realizează sub forma BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE.

In condiţiile statului, economia căruia se găseşte in stare de criză şi mai cu seamă , care are in faţă problema efectuării schimburilor radicale de structură, echilibrarea balanţei de plăţi externe – document de redare a relaţiilor economice internaţionale - prezintă una din principalele condiţii de rezolvare a importantelor probleme social – economice, care permit intensificarea integrării şi lărgirea relaţiilor economice cu alte state.

Conform definiţiei FMI, balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care inregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite intre rezidenţii unei economii şi restul lumii, in cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi rezidenţi – agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, in mod obişnuit şi permanent, in cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine.

Tranzacţiile intre rezidenţi şi nerezidenţi se referă la bunuri, servicii şi venituri, la creanţe şi angajamente in raporturile cu restul lumii, precum şi la transferuri ( cum sunt donaţiile şi cadourile ), care presupun o prestaţie unilaterală, neinsoţită de o contraprestaţie sub forma unei plăţi.

Tranzacţia este conceptul generalizator folosit pentru a desemna fluxul economic care reflectă crearea, transformarea, schimbul , transferul sau stingerea unei valori economice şi care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor şi / sau a rezervelor financiare , prestarea de servicii sau disponibilizarea de forţă de muncă şi capital.

Mulţimea tranzacţiilor ( fluxurilor ) economice pe care o ţară le are cu restul lumii poate fi prezentată intr-o manieră esenţializată – ca o reuniune a fluxurilor comerciale şi financiare.

Fluxurile comerciale internaţionale reflectă interdependenţele dintre ţări in planul economiei reale, ca efect al adancirii treptate a diviziunii mondiale a muncii şi al specializării agenţilor economici din diferite ţări in producerea şi comercializarea de produse corporale (produse de bază şi produse prelucrate), produse incorporale (brevete de invenţie, know-how, lucrări complexe de proiectare), sau de prestări de servicii de felul transporturilor şi asigurărilor internaţionale de persoane şi de mărfuri, al turismului internaţional (de fapt, pachete de servicii diverse ) sau al serviciilor profesionale care se află intr-o permanentă amplificare şi diversificare (de la servicii bancare , de telecomunicaţii şi de reprezentare pină la servicii de consultanţă juridică, gestiune, teleprelucrare şi gestionare a băncilor de date din diferite domenii de interes public sau privat).

Fluxurile financiar – monetare internaţionale sunt acele tranzacţii dintre agenţii economici aparţinand unor state distincte, care se exprimă şi se realizează prin mijloace de plăţi şi de credit.

In BPE se manifestă următoarele tipuri de activităţi:

- activitatea economică ( export-import de bunuri şi servicii)

- activitatea financiară ( mişcări de capitaluri pe termen lung)

- activitatea de creditare( mişcarea de capital pe termen scurt)

- activitatea monetară ( mişcări de sume in monede şi valute).

BPE se consideră a fi activă, atunci cand echilibrarea se face prin creşterea rezervelor valutare, retragerea monedei proprii de pe piaţa externă, prin acordarea de fonduri financiare sau de credit altor ţări.

BPE se consideră a fi pasivă, atunci cand echilibrarea se realizează prin primirea de fonduri financiare sau credite, prin ieşirile de monedă proprie sau monedă străină aflată in rezerva valutara.

Balanţa de plăţi externe reflectă două fluxuri valutare mari:

a. din activitatea comercială, schimbul de produse şi prin urmare e parte componentă a reproducţiei mondiale;

b. din activitatea investiţională internaţională.

Forme de prezentare a balanţei de plăţi:

In practica economică se utilizează două forme fundamentale de prezentare a balanţei de plăţi externe: forma standard şi forma de bilanţ analitic.

Forma standard presupune inregistrarea datelor statistice cu privire la fluxurile reale şi financiare intr-o structură proprie sau după structura recomandată de FMI. In vederea asigurării comparabilităţii intre ţări, FMI a intreprins eforturi susţinute in vederea elaborării unor reguli standard cu privire la structura şi la metodologia de inregistrare a datelor in BPE. Trebuie remarcat faptul că ţările membre ale FMI sunt obligate să utilizeze structura recomandată. Schema preconizată in manualul FMI cu privire la BPE, cuprinde trei părţi:

1. Partea 1: Bunuri şi servicii, transferurile unilaterale (fără contrapartidă);

2. Partea II: Mişcarea capitalurilor şi activele de rezervă;

3. Partea III: Corelarea intre partea 1 şi partea II (erorile şi omisiunile).

Forma de bilanţ analitic a balanţei de plăţi presupune in plus o utilizare a unor tabele ajutătoare care să permită o analiză atentă din partea specialiştilor care recomandă politici şi strategii de urmat care să asigure o poziţionare mai bună in tranzacţiile economice internaţionale. Această formă de balanţă este mult mai detaliată şi mai complexă decat forma standard.

Printre cele mai utilizate forme de balanţă de plăţi externe sunt:

1. Balanţa de plăţi globală inregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări cu restul lumii;

2. Balanţa de plăţi regională inregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări cu un grup de ţări, uniune economică sau monetară;

3. Balanţa de plăţi bilaterală inregistrează operaţiunile economice intre două ţări;

4. Balanţa de plăţi program este varianta proiectată pe un orizont de timp viitor, proiecţiile referindu-se in principal la contul curent şi la investiţiile nete in economic. In funcţie de valorile proiectate se va determina necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont curent şi care se pot obţine din credite externe sau din activele de rezervă.