Balanța de plăți externe

Balanţa de plăţi este un document,întocmit de organele competente ale statului,care cuprinde înregistrarea sistematică a ansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare,dintr-o perioadă dată,ale unei ţări cu restul lumii (balanţa de plăţi globală) sau cu o altă ţară.

Caracterul sistematic al înregistrărilor efectuate în balanţa de plăţi este dat în primul rând de faptul că aceasta se bazează pe principiul contabilităţii în partidă dublă fiecare tranzacţie înregistrându-se prin două intrări de valoare egală,dar de sens opus (debit (-) si credit (+)),

iar în al doilea rând de clasificarea pe categorii bine definite de relaţii cu exteriorul a tranzacţiilor înregistrate în balanţa de plăţi (importul de bunuri,exportul de bunuri,prestări de servicii,plata serviciilor externe,fluxuri de capitaluri,etc).

În aceste condiţii,totalitatea informaţiilor cuprinse în balanţa de plăţi reflectă valoarea (în monedă natională) mărfurilor şi serviciilor,precum şi a volumului net al capitalurilor care au intrat şi au ieşit din ţară în perioada respectivă.

Pentru încadrarea şi efectuarea înregistrărilor în balanţa de plăţi sunt utilizate câteva concepte-cheie şi anume:

1)tranzacţiile reale şi financiare

2)Transferurile

3)Fluxuri şi stocuri

4)Rezidenţa:definirea acestui termen în balanţa de plăţi se bazează pe criteriul centrului economic de interes pentru partea implicată în tranzacţie şi nu pe cel al naţionalităţii sale;

5)Intervalul de timp pentru care se elaborează balanţa de plăţi;

6)Evaluarea;

7)Poziţia investiţională netă internaţională

8)Erorile şi omisiunile:posturile balanţei de plăţi nu se echilibrează întotdeauna,deoarece informaţiile provin din surse diferite,unele date nu sunt înregistrate la adevarata lor valoare sau nu sunt înregistrate deloc.

STRUCTURA BALANŢEI DE PLĂŢI

Posturile balanţei de plăţi se grupeaza astfel:

A) Contul curent

Contul curent cuprinde tranzacţiile reale cu bunuri şi servicii,precum şi veniturile şi transferurile curente.Astfel,tranzacţiile clasificate ca fiind “tranzacţii cu bunuri” se referă la mişcările de produse (exporturi şi importuri) implicând schimbarea dreptului de proprietate asupra lor.

B)Contul de capital şi financiar

Elementul principal al contului de capital şi financiar este transferul de capital.Astfel,contul de capital şi financiar cuprinde patru categorii funcţionale:investiţiile directe,investiţiile de portofoliu,alte investiţii şi activele de rezervă (internaţionale).

PRINCIPALELE COMPONENTE ALE BALANŢEI DE PLĂŢI

1.Balanţa plăţilor curente

Situaţia “contului curent” este unul din indicatorii cei mai importanţi pentru aprecierea dezechilibrelor externe,rezultate din diferenţa dintre încasările şi plăţile privind bunurile,serviciile,veniturile,transferurile.

Ceea ce este important de precizat este faptul că un deficit al contului curent nu arată neapărat că este nevoie de ajustare a politicilor comerciale,deoarece deficitul ar putea fi un dezechilibru temporar,cauzat de scăderea preţurilor la export.Însă, un deficit persistent al contului curent necesită o reajustare a acestor politici deoarece nici o ţară nu poate să finanţeze deficitul la nesfârşit,împrumutându-se continuu sau diminuându-şi rezervele internaţionale la nesfârşit.

Pentru o analiză corectă a contului curent,acesta trebuie descompus în elementele sale principale:

a)Balanţa comercială:a cărei situaţii rezultă din compararea exporturilor de bunuri (XB ) cu importurile de bunuri (MB),reflectând valoarea bunurilor comerciale exportate şi importate,fără să se ia în calcul tranzacţiile cu servicii.

b)Balanţa bunurilor şi a serviciilor:cuprinde balanţa comercială,precum şi alte componente:venituri din investiţii efectuate în străinătate (dividende,profituri),cheltuieli militare,călătorii,transporturi,alte servicii

c)Balanţa contului curent: cuprinde, în plus,transferurile în şi din străinătate,reprezentând bunuri,servicii sau venituri care nu necesită plăţi în contrapartidă.