Beneficiile Extinderii UE

1. INTRODUCERE

Colapsul regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est si optiunea ferma a acestor state de a adopta modelul economiei libere a reprezentat un eveniment fara precedent în istoria mondiala. Începând cu 1990, majoritatea tarilor din centrul si estul Europei, inclusiv România, au vazut în Uniunea Europeana un punct de sprijin, iar în procesul de integrare europeana, o sansa pentru relansarea lor în plan economic.

Dobândirea statutului de membru al UE, într-un orizont de timp cât mai apropiat, constituie o prioritate absoluta a politicii românesti. În ultimii 14 ani, aproape fara exceptie, programele de guvernare s-au definit în functie de imperativul aderarii la Uniunea Europeana, bazat pe îndeplinirea criteriilor de aderarea de la Copenhaga, în timp ce deciziile adoptate de autoritatile nationale au influentat semnificativ traseul,

momentul si conditiile aderarii României. Pana în 2000, România s-a confruntat cu situatia de a lua decizii de importanta majora pentru viitorul sau: în functie de rezultatele concrete ale negocierilor din perioada de pre-aderare, demarate la 1 ianuarie 2000, "traseele" potentiale care vor fi parcurse în cursa pentru eficienta, competitivitate, dezvoltare si stabilitate sunt distincte, iar evolutia social-economica de facto a fost diferita, difera si va diferi în functie de traseul urmat. Un fapt trebuie remarcat dincolo de

incertitudinea prospectiva inerenta: demararea negocierilor de aderare a accentuat vointa

politica în favoarea integrarii României si a întarit constinta românilor de a fi cetateni "cu drepturi depline" ai Europei.

Beneficiile integrarii, desi nu pot fi cuantificate, sunt reale, palpabile

Momentul 2007 nu este un punct de cotitura, ci vine ca o continuitate a unor eforturi care au fost depuse si a unor costuri care au fost asumate de România, a declarat Leonard Orban, negociator sef al României cu UE, cu ocazia seminarului Costurile integrarii României in Uniunea Europeana, organizat de Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si de Institutul European din România.

În acest context, Leonard Orban a prezentat câteva idei care definesc cadrul în care se desfasoara, în tara noastra procesul de pregatire pentru integrarea în Uniunea Europeana, pe care vi le prezentam în continuare.

Alternativa scenariu integrationist / scenariu isolationist

Dorim sa facem în România un proces de modernizare, de transformare profunda, care oricum ar fi trebuit sa aiba loc. Prin optiunea de a deveni membri ai Uniunii Europene realizam acest proces cu sprijinul consistent al acesteia.

Dupa cum se stie, aderarea ne va aduce pe perioada 2007 - 2009 aproximativ 11 miliarde euro în termen de angajamente si sase miliarde euro în termen de plati. Asta înseamna ca fiecare român va plati zilnic 4.000 de lei si va primi circa 8.000 de lei. Sumele ce urmeaza a se acorda dupa aceasta perioada sunt în curs de definitivare. În principiu, obiectivul de patru la suta din PIB ar urma sa fie consacrat in discutiile care au loc in momentul de fata în ceea ce priveste perspectiva financiara, ceea ce reprezinta sume care vor depasi 2,5 - 3 miliarde euro anual.

Daca am face o comparatie între scenariul integrationist si cel neintegrationist, diferentele sunt formidabile. Doar perspectiva aderarii a atras deja in România fonduri importante, care vor continua sa vina. La un moment dat s-a vorbit chiar de o potentiala delocalizare a unor companii, a unor sectoare din statele vechi membre ale U.E. Perspectiva aderarii a atras nu numai investitii, ci a contribuit si la accelerarea dezvoltarii tarii noastre.

Cresterile pe care le-am înregistrat în anii trecuti reprezinta o evolutie si o dovada a faptului ca România se apropie încet-încet de momentul aderarii. Exista toate elementele sa afirmam ca scenariul integrationist este cel mai bun pentru România. De exemplu, în conditile integrarii, salariile vor creste în anul 2007, cu peste 1,89% peste rata inflatiei. În scenariul izolationist cresterea salariilor depaseste cu doar 0,4% rata inflatiei. Motivul acestei diferente este atragerea de investitii straine, în primul caz, la care se adauga investitii datorate proiectelor derulate cu fonduri comunitare. Cresterea salariilor ar putea chiar sa fie mai mare decat cresterea productivitatii muncii.

Diminuarea ritmului de crestere a preturilor este un alt exemplu. Rata inflatiei, în 2004, a fost de 9%, în conditiile în care în 1997 era de 160%. Tinta de inflatie pentru acest an este de aproximativ 7%, urmând ca în 2006 sa vorbim de 4%, iar in 2007 de 3%, comparativ cu cifre mai mari daca nu ar fi existat perspectiva aderarii la UE.

Studiile de impact au aratat ca, pâna în 2004, circa 10% din cresterea economica a României se datoreaza pregatirii pentru aderare. Între 2004 - 2015, ritmul mediu de