Bugetul public național - Principii bugetare

1. Bugetul public national

Sistemul bugetelor publice reprezintă un ansamblu complex de bugete autonome şi independente, constituite conform legislaţiei economico-financiare, care dau expresie procesului de constituire, la dispoziţia statului, a fondurilor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor de politică economică şi socială.

Din punctul de vedere economic, sistemul bugetelor publice evidenţiază sintetic fluxurile de constituire a veniturilor statului, al insituţiilor sale, concomitent cu repartizarea pe cheltuieli publice pentru destinaţii (nevoi) de importanţă comunitară, de ansamblu.

Din punctul de vedere juridic sistemul bugetelor publice reprezintă acte de autorizare care aprobă prin lege venituile şi cheltuielile publice pe parcursul exerciţiului financiar-fiscal. Bugetul public naţional (alcătuit din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale teritoriale) poate fi caracterizat şi ca un plan financiar macroeconomic, instrument de politică a statului în domeniul economic şi social, document programatic al înfăptuirii obiectivelor strategice al factorilor de decizie politică.

Ca tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice bugetul de stat exprimă modelul de intervenţie a statului în economie, inclusiv în societate în ansamblul său.

Bugetul public naţional exprimă deasemenea intrumentele politicii fiscale, monetare şi de credit ale factorilor de decizie macroeconomică la un moment dat. Prin sistemul bugetelor publice sunt reflectate modul cum resursele financiare pot fi mobilizate şi repartizate pe priorităţi – destinaţii ţinând cont de criteriile de raţinalitate, eficienţă, economicitate, performanţă.

2. Principii bugetare

În scopul asigurării unei gestionări corecte a resurselor financiare publice se recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii bugetare, reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de principiile: universalităţii publicităţii, unităţii, unităţii monetare, anualităţii, specializării bugetare şi echilibrului.

I. Principiul universalitatii:

• veniturile şi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sume brute;

• veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au stabilit destinaţii distincte.

Avantajele respectării principiului universalităţii sunt:

-permite cunoaşterea cât mai exactă a volumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi a corelaţiei existente între anumite venituri şi cheltuieli care se află în conexiune strânsă.

II. Principiul unitatii:

• veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur documente, în vederea utilizării eficiente şi monitorizării fondurilor publice;

• veniturile din sistemul extrabugetar se introduc în bugetul de stat,urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia veniturilor proprii ale instituţiilor publice şi a acelora constituie pentru stimularea personalului.

Derogările principiului unităţii bugetare sunt: conturile speciale ale tezaurului public; bugetele anuale; bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau în caz de urgenţă.

Conturile speciale ale tezaurului public pot fi grupate astfel:

a) Conturi ale dezmembrărilor bugetului public, ce cuprind conturile comerţului şi conturile afectaţiilor speciale;

b) Conturi ale relaţiilor monetare, ce descriu operaţii monetare efectuate cu guverne străine sau cu organisme internaţionale;

c) Conturi ale creditului, ce ilustrează rolul de bancher al statului prin intermediul opraţiilor financiare ale Trezoreriei în relaţiile fie cu corespondenţii săi, fie cu anumite organisme de credit.

În gestiunea acestor conturi se aplică trei reguli comune:

• se întocmesc şi se execută echilibrat. Totalul cheltuielilor nu trebuie să depăşească nivelul încasărilor, cu excepţia primelor trei luni ale anului în care o descoperire este admisă pentru a facilita gestiunea resurselor.

• dacă încasările efectuate sunt superioare nuvelului previziunilor cu 10% majorări ale cheltuielilor pot fi decise prin hotîrâri ale Guvernului;

• excedentele încasărilor vor putea, în anumite cazuri, în loc să fie vărsate la bugetul general, să fie repartizate de la an la an şi să recosntituie Fonduri de rezervă speciale.

Restrângerea aplicării principiului unităţii bugetare este influenţată şi de autonomia financiară a unor instituţii publice care îşi întocmesc bugete autonome, iar altele bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste instituţii sau regii publice funcţionează ca întreprinderi private, care utilizează resursele proprii pe seama cărora, de regulă, îşi acoperă cheltuielile exclusiv.