Bugetul și Federalismul Bugetar în UE

La 1 ianuarie 1999, Uniunea Europena se nastea ca rezultat al stadiului de integrare europeana si marcand realizarea integrarii monetare. In acest cadru, integrarea bugetara putea in mod natural sa apara ca etapa urmatoara in procesul de integrare inceputa in 1957 cu Tratatul de la Roma si inceputul Comunitatii Economice Europene.

Chestiunile bugetare figureaza printre dosarele cele mai delicate ale constructiei europene. Ele au rezultat in confruntari foarte dure intre statele membre punctate de crize grave. „Criza scaunului gol din anii 60 marcata de insatisfactia Frantei fata de modul de a decide regulile de finantare ale Politicii Agricole Comune, s-a rezolvat prin compromisul de la Luxemburg. Opozitia britanica de la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80 determinata de contributia considerata excesiva la bugetul comunitar s-a rezolvat prin instaurarea in 1981 a unei „reduceri” in favoarea Marii Britanii. Procedura bugetului anual va da nastere crizelor institutionale repetate la mijlocul anilor 80 intre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene.

Mai recent confruntarile intre Franta si Germania pentru viitorul PAC la sumitul european de la Berlin din 1999 sau tensiunile franco-britanice pentru bugetul UE pentru perioada 2000-2013 de la intalnirea de la Bruxelles din 2005 au demonstrat ca problemele bugetare raman unele dintre merele discordiei ,sensibile pentru UE.

Multa vreme neglijate si niciodata cu adevarat discutate chestiunile bugetare in UE se dovedesc extrem de delicate. Aceste dificultati vin in urma discutiilor aparute si care sunt susceptibile de a emite chestiuni de suveranitatea fiecarui stat membru: discutiile la nivelul optimal la care trebuie conduse si daca e cazul finantarea unei politici publice; dezbaterea solidaritatii intre statele membre si nivelului de transfer intre state in ceea ce priveste bugetul comunitar si in sfarsit dezbaterea in ceea ce priveste echilibrul instutional si al puterilor respective ale Comisiei, Consiliului si Parlamentului.

Lipsa de implicare colectiva de rezolvare a acestor probleme este la originea situatiei bugetare actuale atipice caracterizata de numarul crescut de disfunctionalitati.

Intr-un asemenea cadru federalismul bugetar se prezinta ca o organizatie institutionala flexibila susceptibila sa aduca un anumit numar de raspunsuri la intrebarile lasate in suspans.

Obiectivul acestei lucrari este de a studia interesul federalismului bugetar in UE de a raspunde la unele dintre limitelor de organizare a finantelor publice europene. Pentru aceasta trebuie sa revenim de acum la specificitatea problemelor bugetare in UE, asupra conceptului de federalism bugetar de asemenea asupra aspectelor teoriei traditionale de federalism bugetar. Putem dupa aceea preciza demersul ales in aceasta lucrare.

1. Problemele bugetare in uniunea monetara

Intr-un spatiu restrans problemele monetare au o importanta particulara fiindca tarile sunt in legaturi stranse, orice masura bugetara intr-o tara afecteaza economia in celelalte. Datorita numeroaselor mecanisme in lucru este extrem de delicat de a intocmi lista extinsa a asamblului de canale de transmitere de la politica bugetara la economiile care constituie uniunea monetara. In plus este posibil de precizat cateva dintre mecanismele de actiune ale unui guvern national. Aceasta discutie demonstreaza existenta influentei externe bugetare inca numita efect de revarsare. Diferite cai posibile sunt oferite pentru a trata aceasta problema de influenta externa bugetara in uniunea monetara. Pentru a intelege mai bine canalele de transmitere ale politicii bugetare in uniunea monetara cateva precizari caracteristice uniuni monetare sunt necesare. Uniuea economica si monetrara este una din formele cele mai elaborate de integrare regionala. In uniunea monetara relatiile comerciale intre tari facilitatea de suprimarea barierilor vamale, libera circulatie de persoane si capital sau mai mult existenta unei monezi unice sunt susceptibile de a modifica categoric rezultatele asteptate de politicile bugetare. In primul rand comertul intre tari stabileste o legatura intre pretul relativ al bunurilor in diferite tari si raspunsul adresat economiei domestice in mare masura dependenta de variatii relative de pret interior si exterior la fel si de conjuntura interna si externa. In al doilea rand mobilitatea factorilor determinanti influentata de elemente ca diferentele de renumerare sau mai mult de fiscalitate, afecteeaza fara indoiala efectul politicilor economice din diferite tari. In ultimul rand existenta monedei comune controlata de banca centrala unica implica orice modificare a cererii de moneda interna va avea repercursiuni asupra variabilelor monedelor comunitare. In acest context rezultatul integrarii financiare si monetare si uniunea monetara da nastere unor noi parametri de externalitate. Intre altele canalele de transmitere de politica bugetara in uniunea monetara depind de alfel de caracteristicile si modul de finantare a politicii monetare. Avem un evantai larg de interventii posibile cu efecte diferite si canale de transmitere multiple si complexe.

In fata acestei complexitati de mecanisme data fiind stransa implicare a tarilor din uniune este preferabil a elimina din analiza finantarea bugetara prin creatie monetara in masura in care in majoritatea uniunilor monetare existente, un asemenea mod de finantare este interzis astfel incat sa garanteze credibilitatea bancii centrale comune.