Bugetul Uniunii Europene

1. Detalii generale .

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizeaza în fiecare an finantarea ansamblului activitatilor si interventiilor comunitare. În functie de acesta pot fi observate în fiecare an prioritatile si orientarile politice comunitare. Evolutia sa de-a lungul timpului reflecta transformarile succesive ale constructiei europene.

Banii contribuabililor sunt folositi în Uniunea Europeana pentru a finanta activitati pe care toate statele membre si toate parlamentele le-au aprobat prin Tratate. O suma foarte mica – aproximativ 1 % din bogatia nationala a Uniunii, care echivaleaza cu aproximativ 235 euro pe cap de locuitor – ajunge in bugetul anual al Uniunii Europene si e cheltuita în principal pentru cetatenii si comunitatile acesteia.

2. Bugetul în detaliu.

Un domeniu larg de activitati sunt finantate în statele membre, cum ar fi de exemplu agricultura, infrastructura (constructia de drumuri, poduri si cai ferate), educatie, cultura, somaj si politici sociale, politici de protectie a mediului, protectia consumatorului si cercetarea. Sunt de asemenea în curs cateva initiative pentru a oferii cetatenilor Uniunii Europene o zona de libertate, securitate si justitie fara granite interne. O parte din bugetul Uninunii este de asemenea cheltuit pentru finantarea dezvoltarii economice in diferite parti ale globului si pentru ajutoare umanitare pentru tarile non-europene afectate de dezastre naturale si situatii de criza.

Planul anual de cheltuieli este negociat între Parlamentul European si Consiliul Ministrilor pe baza unei propuneri a Comisiei Europene.

Bugetul acopera cheltuielile tuturor institutiilor uniunii. Acesta stabileste veniturile si cheltuielile pentru istitutiile uniunii, decide activitatile care urmeaza sa fie finantate si impune sumele si personalul maxim necesar pentru acestea. El de asemenea citeaza actele de autorizare pentru fiecare actiune, înainte sa poata fi puse în aplicare aproape toate activitatile necesita o asemenea lege comunitara - un act autorizator sau o baza legala – propusa de Comisia Eureopeana si aprobata de Parlamentul European si Consiliul de Ministri impreuna in cele mai mulet cazuri.

Cheltuielile Uniunii sunt limitate de tratate. Nu se permite ca bugetul uniunii sa aiba deficit, ceea ce înseamna ce venitul trebuie sa depaseasca toate costurile diferitelor activitati. Acest venit vine din trei surse principale: taxe vamale, o serie de taxe pe valoarea adaugata (TVA) cu valori diferite in fiecare stat membru, si o contributie suplimentara a statelor membre pazata pe marimea produsului intern brut (PIB).

Suma de bani care poate fi disponibila uniunii e limitata prin întelegeri intre statele membre si parlamente. Aceasta limita superiora se situeaza momentan la 1.24 % din PIB-ul uniunii pentru cheltuieli facute din bugetul uniunii. În comparatie 45 % din PIB-ul uniunii se duce spre dezvoltare locala, regionala si nationala în statele membre.

Cheltuielile uniunii sunt limitate înca odata printr-un acord multi-anual semnat între membri parlamentului european, Consiliul Ministrilor si Comisia Europeana. Acest acord contine un „plan financiar multianual”. Cel mai recent cuprinde cheltuielile pe perioadele de sapte ani cuprinse între 2000 – 2006 si 2007 – 2013.