Bugetul Uniunii Europene

Evolutii specifice in cadrul politicii bugetare

De-a lungul existentei Uniunii Europene, controversele pe probleme bugetare au reprezentat o constanta, chiar daca natura lor a fost diferita : de la intrebarea daca CEE trebuie sau nu sa aiba resurse financiare proprii, la rivalitati intre institutiile CEE (Comisie, Consiliu, Parlament) privind controlul asupra bugetului sau la problema dezechilibrelor bugetare.

Dupa crearea sa, la inceputul anilor ’50, sistemul financiar comunitar a cunoscut o evolutie constanta. Primii 20 de ani au fost marcati de mai multe modificari importante :

Unificarea instrumentelor bugetare

Cresterea autonomiei financiare

Realizarea unui echilibru institutional

Principiile bugetare

Bugetul general al UE este construit pornind de la o serie de principii inspirate de diversele proceduri bugetare nationale. Este vorba de principiul unitatii, universalitatii, anualitatii, echilibrului si al specializarii bugetare.

Principiul unitatii

Conform acestui principiu, ansamblul incasarilor si cheltuielilor trebuie sa se regaseasca intr-un singur document bugetar, pentru a asigura astfel un control eficient al modului de utilizare a resurselor comunitare. Sistemul financiar comunitar a cunoscut o miscare de unificare a instrumentelor bugetare. Daca, la inceput, cele trei Comunitati (CECO, Euratom, CEE) dispuneau de propriile bugete, odata cu tratatul de fuziune din 1965, numai doua instrumente bugetare vor continua sa existe : bugetul general si bugetul operational CECO. Chiar si in prezent, anumite elemente financiare ale Comunitatii dispun de un regim particular : politica externa si de securitate, jutitia si afacerile interne, FEDER. Derogari sunt in mod egal admise pentru organismele descentralizate ale Comunitatii (agentiile europene), care dispun de propriul lor buget. Resursele lor provin din subventii inscrise in bugetul general.

Principiul universalitatii

Incasarile bugetare reprezinta o masa comuna care serveste finantarii tuturor cheltuielilor, fara deosebire : acesta este principiul universalitatii bugetului. Aceasta implica existenta a doua reguli caracteristice dreptului bugetar : al non-afectarii si non-contractiei (micsorarii)

Regula non-afectarii dispune ca incasarile bugetare sa nu fie afectate de anumite cheltuieli precise. Totodata, exceptii de la regula sunt admise pentru anumite programe de cercetare sau pentru contributia tarilor din SEE catre anumite politici precise.

Regula non-contractiei arata ca nu pot fi acceptate micsorari ale incasarilor sau cheltuielilor. Sunt admise numai exceptii de ordin tehnic care sa vizeze usurarea procedurii.

Principiul anualitatii

Principiul semnifica dependenta operatiilor de catre un exercitiu annual capabil sa faciliteze controlul activitatii executivului comunitar. Totodata, adesea sunt necesare actiuni plurianuale. In acest caz se face apel la notiunea de credite disociate, care se descompun in credite de angajament si credite de plati.

Creditele de angajament acopera, in timpul exercitiului financiar in curs, costul total al obligatiilor juridice contractate pentru actiuni a caror realizare se intinde pe o perioada mai mare de un exercitiu.

Creditele de plati acopera, pana la concurenta nivelului inscris in buget, cheltuielile care deriva din executia angajamentelor contractate in cursul acelui exercitiu sau al unui exercitiu anterior. Ele fac obiectul unor autorizari bugetare anuale.

Diferenta intre creditele de angajament si cele de plati este masurata prin angajamentele restante de lichidat (ARL). Ele reprezinta decalajul in timp intre momentul in care angajamentele sunt contractate si momentul in care platile corespunzatoare sunt lichidate. Derogari de la principiul anualitatii sunt posibile prin sistemul reportarilor de credite. Pentru creditele disociate, creditele neutilizate la finele exercitiului pentru care ele sunt inscrise sunt, ca regula generala, anulate. Cu titlu exceptional, ele pot fi reportate. Pentru creditele nedisociate, exista un report de drept in exercitiul urmator al creditelor care corespund platilor restante datorate angajamentelor contractate intre 1 ianuarie si 31 decembrie. In ceea ce priveste incasarile, toate eventualele excedente sunt reportate in exercitiul urmator. Numai incasarile intervanite intre 1 ianuarie si 31 decembrie sunt avute in vedere, in cazul unei aplicari stricte a acestui principiu.