Bugetul Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru îndeplinirea de către comunitate a obiectivelor stabilite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). Bugetul comunitar este limitat în valoare absolută, el reprezentând astăzi un procent de 1,27% din produsul naţional brut (PNB) total al celor 15 ţări membre. La nivelul anului 1999 bugetul UE se ridica la aproape 90 miliarde Euro. Sistemul de finanţare a bugetului Comunităţilor Europene, bazat pe contribuţii naţionale, a fost înlocuit progresiv printr-un sistem de resurse proprii format din :

- prelevări agricole (sume obţinute din schimburile agricole cu terţe ţări);

- taxe vamale prelevate în cadrul schimburilor cu state din exteriorul CE, pa baza tarifului vamal comun;

- retete provenind din taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută în statele membre (fiecare stat membru contribuie cu 1,4 din TVA);

- o contribuţie din PNB al fiecărui stat membru.

Resursele proprii ale UR sunt percepute de către statele membre şi pus la dispoziţia Comisiei Europene, ea fiind cea care execută bugetul comunitar. La nivelul anului 1996, finanţarea bugetului UE repartizată pe ţări membre arată astfel :

- Germania = 30%;

- Franţa = 17,6%;

- Marea Britanie = 10,8%;

- Italia = 12,1%;

- Spania = 6,4%;

- Olanda = 5,8%;

- Belgie = 3,8%;

- Austria = 2,9%;

- Suedia = 2,9%;

- Danemarca = 1,9%;

- Portugalia = 1,5%;

- Finlanda = 1,5%;

- Grecia = 1,5%;

- Irlanda = 0,9%;

- Luxemburg = 0,2%

Tot la nivelul anului 1996, structura pe domenii a cheltuielilor era următoarea :

- agricultura = 48 %;

- fonduri structurale = 31 %;

- cercetare = 4%;

- alt politici interne = 3 %;

- acţiuni externe = 6%;

- administraţie = 5%;cheltuieli pentru CECO = 1 %;

- Fondul European pentru Dezvoltare (FED) = 3%.

Utilizarea fondurilor

Bugetul anual al UE reprezinta aproximativ 1% din produsul national al Uniunii, echivalentul a aproape 244 euro per cetatean al UE.Acesti bani sunt utilizati în scopul îmbunătătirii vietii de zi cu zi a locuitorilor. Pentru studenti, această îmbunătătire poate lua forma oportunitătilor de a studia în străinătate; pentru întreprinderile mici, ea poate presupune facilitarea accesului la piete mai mari si un mediu de afaceri echitabil. Pentru cercetători, aceasta poate însemna mai multe sanse de a-si dezvolta ideile. Pentru viitorii angajati, ea poate reprezenta noi posibilităti de instruire.

În mod direct sau indirect, toti avem de câstigat de pe urma activitătilor finantate de la bugetul UE, fie sub forma plajelor mai curate, a alimentelor mai sănătoase sau a drumurilor mai bune, fie a garantării respectării drepturilor noastre fundamentale. Actiunile si proiectele finantate de la bugetul UE reflectă prioritătile stabilite de către UE într-un anumit moment. Acestea sunt grupate în sase categorii principale de cheltuieli (numite „rubrici”) si 31 de domenii de politică diferite.

Bugetul UE finantează initiativele si proiectele din domeniile în care toate tările UE au convenit să actioneze la nivelul Uniunii. Unirea fortelor în aceste domenii poate aduce rezultate mai bune, la costuri reduse.

Există si alte domenii în care tările UE au decis totusi să nu actioneze la nivelul Uniunii. De exemplu, sistemele nationale de securitate socială, de pensii, de sănătate sau educationale sunt finantate de către guvernele nationale, regionale sau locale. „Principiul subsidiaritătii” garantează că Uniunea intervine numai dacă si în măsura în care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar pot fi atinse mai bine, datorită dimensiunilor si efectelor actiunii preconizate, la nivelul Uniunii.

Crestere si locuri de munca

În perioada 2007-2013, tările UE au decis să dedice o parte considerabilă a eforturilor lor comune si a bugetului UE pentru o mai mare crestere economicăsi pentru crearea de locuri de muncă. Dezvoltarea durabilă a devenit una dintre principalele priorităti ale Uniunii. Economia UE trebuie să fie mai competitivă, iar regiunile mai putin prospere trebuie să recupereze decalajul fată de celelalte