Bunuri Economice

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Bunuri Economice.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Toate resursele economice sunt folosite la obtinerea de bunuri materiale si servicii necesare satisfacerii trebuintelor individuale si sociale. Aceste bunuri si servicii foarte limitate in zorii umanitatii fie au fost atrase direct din natura si consummate ca atare fie au fost obtinute dupa prelucrari sumare ale resurselor economice.

O caracteristica esentiala a bunurilor o reprezinta diversitatea acestora, care implica clasificarea lor. Din punct de vedere al analizei economice, clasificarea principala a bunurilor consta in:

- bunuri libere – reprezinta toate elementele realitatii, indiferent de loc si timp, care sunt nelimitate (abundente) in raport cu nevoile umane (ex.: lumina solara, aer, apa etc.);

- bunuri economice – a caror caracteristica definitorie este raritatea, adica insuficienta lor in raport cu nevoile. Un bun devine economic incepand din momentul in care el este dorit, solicitat, adica el prezinta o utilitate, dar fiind disponibil in cantitati limitate, fiind relativ rar. Bunurilor economice includ produsele, serviciile si informatiile. Aceste bunuri sunt obtinute prin diferite activitati economice, acestea din urma fiind procese prin care oamenii isi asigura bunurile necesare pt a se realize ca finite bio-psiho-sociale.

Diversitatea bunurilor economice permite clasificarea acestora in functie de urmatoarele criterii:

1. Dupa destinatia acestora bunurile economice se impart in:

a. satisfactori – bunuri destinate consumului;

b. prodfactori – bunuri pentru productie.

2. Dupa forma de existenta bunurile economice se impart in:

a. corporale – sau bunuri materiale, care, dupa gradul de prelucrare se clasifica in:

- bunuri primare - desprinse direct din natura;

- bunuri intermediare – sunt bunurile de care dispune producatorul sunt folosite ca materie prima pentru producerea altor bunuri sau materiale ce trebuie prelucrate. O firma poate sa le intrebuinteze ca bunuri intermediare, sa le produca pentru a le vinde, sau sa le cumpere pentru a le folosi. In procesul de productie, bunurile intermediare pot face parte din produsul final sau pot sa fie modificate fara sa mai poata fi recunoscute. Bunurile intermediare nu sunt luate in calculul PIB, deoarece ar insemna ca sunt calculate dublu, ci doar produsul final trebuie sa fie luat in considerare.

- bunuri finale – sau produs finit este considerat acel bun care este de preferinta consumat, in loc sa fie folosit la producerea unui alt bun. De exemplu, o masina vanduta unui consumator este un bun final; componentele acesteia, cum ar fi rotile vandute manufactorului masinii nu sunt bunuri finale; acestea sunt bunuri intermediare folosite pentru a realiza bunul final. Atunci cand este folosit in calculul venitului national si al output-ului, termenul bun final include doar bunurile noi. De exemplu PIB include itemi luati in calcul intr-un an precedent pentru a preveni dubla numarare a acestora, deoarece in acest caz productia se bazeaza pe vanzari ale aceluiasi item la mana a doua sau a treia. Bunurile de larg consum sunt considerate la fel ca si bunurile finale, singura diferenta fiind ca acestea sunt destinate special pietei consumului de masa. De exemplu bunurile de larg consum nu includ investitiile in obiecte pretioase, cum sunt antichitatile, chiar daca acestea sunt bunuri finale.

b. incorporale sau bunuri imateriale care se consuma concomitent cu producerea lor (ex.: brevete, licente, programe de calculator etc.)

Economistii s-au obisnuit a distinge intre bunurile materiale si servicii prin natura lor imateriala

3. Dupa modul in care circula de la producator la consumator se impart in:

a. marfare – sau bunurile comerciale; Spunem ca un bun (sau un serviciu) intruneste conditiile pentru a fi marfa daca nu este destinat consumului celui sau celor care-l produce, daca poate satisface o anumita necessitate individuala sau sociala si daca insusit de beneficiar contra unui echivalent, deci platindu-se celui sau celor ce l-au produs sau pur si simplu il poseda, un pret, un volum anumit de alte bunuri sau servicii sau intr-un stadium mai evoluat al schimbului, o suma de bani.

In prezent, sub forma de marfuri se gaseste marea majoritate a bunurilor si serviviilor care se consuma intr-o anumita tara. Daca sistematizam structural, bunurile ce fac obiectul vanzarii-cumpararii, distingem urmatoarele grupari: factori de productie – materiali si umani – bunuri corporale destinate consumului personal; “serviciile”, banii si hartii de valoare etc. in concordanta cu aceasta clasificare putem stabili si anumite categorii de marfuri dupa cum urmeaza: marfuri corporale de consum personal, current – alimente, imbracaminte, medicamente, bunuri de igiena personala etc; marfuri corporale de consum indelungat ¬– locuinta, mobila, obiecte de uz casnic de lunga folosinta etc; m,arfuri incorporale de consum personal – servicii prestate de mijloacele mass-media, servicii telefonice, postale etc; marfuri incorporale de consum social – de instructie in scoli particulare, salubritate, iluminat, incalzit etc;

Fisiere in arhiva (1):

  • Bunuri Economice.doc