Bursele de Valori în România

I. Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei

Premisele aparitiei pietei de capital in Romania au fost create o data cu promulgarea Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar nasterii si dezvoltarii societatilor pe actiuni si, totodata, a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piata de capital: actiunile si obligatiunile. Potrivit acestei legi, societatile comerciale pe actiuni au putut face apel la economiile publicului pentru infiintare sau pentru majorarea capitalului social. Astfel putem defini anul 1990 drept momerntul aparitiei pietei primare de capital.

Un moment important l-a constituit adoptarea Legii nr.58/1991 a privatizarii societatilor comerciale, care a relevat o data in plus nevoia existentei unei piete secundare. Aceasta deoarece a introdus pe piata financiara, intr-o cantitate masiva, hartii de valoare la purtator (certificate de proprietate), care, desi nu au fost considerate valori mobiliare, au avut rolul de a familiariza publicul cu titlurile de valoare si, nu in ultimul rand, de a demonstra necesitatea crearii unui cadru organizat pentru vanzarea-cumpararea acestora.

Catre sfarsitul anului 1992 s-a infiintat Agentia Nationala pentru Titluri de Valoare, ca directie in Ministerul Finantelor. Paralel, in Banca Nationala a Romaniei s-a creat Centrul de Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital, embrionul viitoarei Burse de valori Bucuresti.

O data cu aparitia ordonantei nr.18/1993 privind reglementarea tranzactiilor nebursiere cu valori mobiliare si organizarea unor institutii de intermediere a fost infiintata Agentia Valorilor Mobilare (AVM) prin transformarea Agentiei Nationale pentru Titluri de Valoare (ANTV). Aceasta entitate a creat cadrul de reglementare minim necesar pentru inceputul pietei de capital in Romania.

In acest context a aparut o categorie importanta de operatori  intermediarii autorizati ca participanti directi si exclusivi la incheierea operatiunilor de vanzare-cumparare de valori mobiliare  fapt ce a creat premisele nasterii Bursei de Valori Bucuresti si , mai tarziu, a pietei RASDAQ  intr-un cuvant a pietei secundare de capital in Romania.

O alta categorie importanta de investitori, investitorii institutionali, a aparut sub forma fondurilor mutuale, intr-un moment in care piata de capital era practic inexistenta.

Dupa aparitia Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, atat piata primara, cat si cea secundara au devenit din ce in ce mai active, iar numarul participantilor pe piata a crescut considerabil.

Bursa de Valori, ca o componenta de baza a pietei secundare din Romania, a fost reinfiintata in anul 1995 si a fost finantata de la bugetul de stat, cu conditia ca, in termen de trei ani de la infiintare, sa ramburseze din comisioanele aplicate tranzactiilor efectuate suma necesitata de infiintarea sa.

Anul 1996 a marcat incheierea procesului de privatizare in masa, cand s-a constituit piata extrabursiera din nevoia de a oferi cadrul institutional organizat pentru tranzactionarea unui numar foarte mare de actiuni (apartinand unui numar de peste 5000 de societati comerciale), avand o larga difuzare in randul publicului (peste 16 milioane de actionari). In acest scop a fost creata o piata de tip NASDAQ, intitulata Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations (RASDAQ), al carei sistem electronic de tranzactionare utilizeaza o varianta adaptata a programului NASDAQ-PORTAL

Dupa reluarea activitatii de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti la sfarsitul anului 1995, piata de capital a cunoscut un adevarat boom in cursul anului 1997, principalul motor al cresterilor realizate in acea perioada fiind investitorii straini.

Scaderea timp de trei ani consecutivi a PIB, la care s-au adaugat in anul 1998 efectele crizei financiare asiatice, a facut ca piata bursiera din Romania sa functioneze in regim de avarie, cu niveluri scazute ale capitalizarii bursiere si ale valorii tranzactiilor. In aceasta perioada rolul pietei de capital de a mobiliza capital pe termen lung de la investitori prin facilitarea realizarii de catre agentii economici de emisiuni de actiuni si obligatiuni a fost foarte rar utilizat, fiind substituit aproape in totalitate de orientarea economiilor catre instrumentele financiare pe termen scurt, in special catre titlurile de stat.