Cadrul general al evaluării

CAPITOLUL 1 CADRUL GENERAL AL EVALUARII

Schimbările continue care au loc in economia romaneasca mai ales in ultima perioada, determina necesitatea evaluării întreprinderii, care este impusa atât de procese specifice perioadei de tranziţie( privatizare, vânzarea de active) cat si de desfăşurarea activităţii întreprinderilor(acţiuni cu caracter patrimonial, fuziuni, lichidări, cotare la bursa, emitere de acţiuni).

Obiectul evaluării in aceste situaţii este estimarea valorii de piaţa, care va sta la baza negocierii dintre partenerii de afacerii.

Chiar daca prin evaluare se încearcă determinarea unei valorii de piaţa, in unele cazuri preţul negociat este diferit, deoarece nivelul lui depinde si de alţi factorii, unii necunatificabili cum sunt dorinţa de a vinde si de a cumpăra, arta de a negocia, conjunctura economica si social politica.

Ca urmare, preţul unei întreprinderii se afla atât sub incidenţa unor criterii obiective, bazate pe calcule riguroase , cat si a unor criterii subiective, de natura economica sau psihologica, care amplifica dorinţa de a vinde si de a cumpăra.

Calitatea unei lucrării de evaluare consta in măiestria evaluatorului, care reuşeşte, prin cunoştinţe si experienţa, sa se apropie de preţul tranzacţiei.

Prin valoare se înţelege acea calitate convenţionala a unui bun sau a unui serviciu, ce ii este atribuita acestuia ca urmare a unor calcule sau a unei expertize.

Aceasta calitate exista in sine, dar ea nu poate fi exprimata, exteriorizata, decât printr-o apreciere teoretica, bazata pe conceptele de valoare, de întrebuinţare, raritate sau valoare de schimb, realizata de evaluator sau investitor.

Valoarea se bazează cel mai adesea pe o expertiza sau pe părerile unor experţii care vizează neutralitatea, obiectivitatea si independenta fata de părţile implicate de raporturile de forte pe piaţa si chiar fata de situaţia pieţei.

Prin evaluare se înţelege stabilirea valorii aproximative a unui bun sau a unui lucru. Spre deosebire de evaluarea de bunuri, evaluarea întreprinderii este mult mai complexa, deoarece întreprinderea nu este doar o mulţime de bunuri deţinute in patrimoniu, ci aceasta înseamnă si o marca, o poziţie in cadrul economiei, profesionalitatea oamenilor săi, capacitatea de a produce profit.

Evaluarea întreprinderii este un ansamblu de metode si tehnici prin care se stabileşte valoarea acesteia la un moment dat, fie ca activitate de măsurare a bogăţiei reale si a potenţialului întreprinderii de a-si mari bogăţia in perioada următoare. Evaluarea intervine pentru determinarea elementelor de apreciere, care ulterior, vor servi ca baza la negocierea preţului. Cel mai adesea evaluarea are loc in vederea încheierii unei tranzacţii privind întreprinderea ca un tot sau a parţilor acesteia.

Preţul este un element tangibil, o informaţie reala, un rezultat al unei tranziţii. El poate exprima de „n” ori valoarea. Valoarea stabilita de evaluator are un puternic caracter subiectiv. Ea reprezintă opinia evaluatorului privind condiţiile specifice ale întreprinderii si ţinând seama, exclusiv, de ipotezele si aprecierile cuprinse in raportul de evaluare .

Pe parcursul funcţionarii întreprinderii, exista mai multe situaţii care impun efectuarea unei evaluării si anume:

- tranziţiile comerciale de vânzare-cumpărare;

- acţiunile juridice cu scop patrimonial(fuziune, lichidare, divizare)

- schimbări in ceea ce priveşte nr si competenta acţionarilor

- schimbări in structura si mărimea capitalului

- necesitatea cunoaşterii de către managerii a valorii întreprinderii pe care o conduc, precum si evoluţia acesteia in timp

- comparaţii intre întreprinderii din acelaşi domeniu si de aceiaşi mărime

- cu ocazia cotarii la bursa.

Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranziţiei de vânzare-cumpărare motivaţia tranzacţiei este privita diferit de vânzător, respective cumpărător. pentru vânzător exista o serie de motivaţii care îl determina sa participe la tranzacţie:

- scăderea nivelului afacerii, respectiv a cotei de piaţa deţinute

- nevoia urgenta de lichidităţii (indiferent de rentabilitatea afacerii)

- consideraţii strategice

- degradarea conjuncturii economice

- modificarea tipului de proprietate ca urmare a politicii promovate de guvern(privatizare sau naţionalizare)

- cauze naturale(moştenitorii proprietarului nu doresc sa păstreze afacerea).

Daca vânzătorul este acţionar majoritar sau mandatarul unui grup de acţionarii, el va urmării pe lângă preţul obţinut si :

¯menţinerea statutului personal

¯conservarea propriei puterii

¯perenitatea mărcii

¯echitatea tranzacţiei

Pentru cumpărător obiectivele se regăsesc in criteriile de rentabilitate estimate pentru investiţia ce urmează sa o realizeze. Pe lângă acestea, motivaţia de a cumpăra poate fi determinata si de:

¯ dorinţa de a-si consolida poziţia pe piaţa

¯ dorinţa de a avea propria afacere

¯ rentabilitatea afacerii

¯ diversificarea activităţii pentru diminuarea riscului

¯intensificarea procesului de integrare pe verticala.

Raţiunea evaluării este data de faptul ca de cele mai multe ori valoarea înregistrata in contabilitate a capitalului propriu si valoarea stabilita prin evaluare nu sunt identice, existând o abatere pozitiva sau negativa.

Abaterea pozitiva este generata de neînregistrarea in contabilitate a unor active(mărci, brevete, mijloace fixe, etc) sau de înregistrarea lor la valori mai mici precum si de particularităţii ale procesului de exploatare sau comercializare(norme de consum „încărcate”, practicarea unor preturi sub preturile pieţei).

Abaterea negativa este data in primul rând de starea elementelor patrimoniale(tehnologie învechita, maşini si utilaje cu un grad de uzura morala si fizica mai mare decât cel înregistrat) si in al 2lea rând de nivel necorespunzător al managementului.

Pe lângă factorii amintiţi care influenţează valoarea unei întreprinderii preţul mai depinde si de criteriile folosite in evaluare:

Criteriile obiective sunt determinate de metodele de calcul folosite, pentru stabilirea valorii întreprinderii, care folosesc un instrument matematic adecvat. Caracterul obiectiv rezulta din faptul ca valoarea se bazează in cea mai mare parte pe evenimente cu un caracter verificabil.

Criteriile subiective sunt bazate pe intensitatea dorinţei de a vinde, respectiv de a cumpăra si care au la baza 2 categorii de elemente: