Căile de sporire a eficienții în asigurări

Actualitatea temei și obiectul studiului : În cadrul studiului efectuat mi-am propus să analizez mai profund conceptul de eficiență în asigurări , precum și căile de sporire a acesteia. Pentru a stabili cele mai eficiente metode de sporire a eficienței este nevoie de a efectua o evaluare a performantelor de asigurare ce ia în considerare atât rezultatele financiare cat si raportul dintre rezultate (efecte) și eforturile depuse pentru obținerea acestor efecte, precum și evaluarea succesului asigurătorului în scopul de a îndeplini nevoile clienților săi in conditii de eficiență. O activitate de asigurare eficienta exprimă raportul dintre rezultatele procesului de asigurare și cheltuielilor făcute pentru recuperarea bunurilor avariate sau plăți sumei asigurate, precum și rezultatele financiare obținute de către asigurător.

Scopul lucrării: În lucrarea dată mi-am propus să examinez problematica abordării conceptului de eficiență în asigurări ca fiind un component esențial și firesc în cadrul funcționării și dezvoltării pieții asigurărilor. Astfel, scopul lucrării este identificarea celor mai moderne și de bază căi de sprorire a eficienții în asiurări și determinarea rolului acestora în consolidarea pieții asigurărilor.

Sarcinile referatului: Analiza conceptului de eficiență în asigurări și stabilirea principalelor căi de sprorire a acestei eficiențe precum și impactul ei asupra activității în acest domeniu.

Obiectivele stabilite în acest sens sunt:

-definirea conceptului de eficiență în asigurări și determinarea metodelor de sporire aeficienței în asigurări ;

-analiza importanței conceptului abordat ;

-formularea concluziilor precum și a unor propuneri în cadrul temei abordate .

Metode de cercetare: În scopul realizării acestei cercetări am utilizat următoarele metode de cercetare cum ar fi: abordarea teoretică din materialul studiat, metoda analizei și sintezei surselor monografice, studierea evoluției istorice a fenomenului studiat și cercetarea modificărilor produse în timp prin intermediul analizei bazelor de date statistice; analiza grafică a datelor.

Monografii utilizate: Văcărel I., Bercea F., ,, Asigurări și reasigurări’’, Constantinescu D.A., Dobrin M., ,, Asigurarea și managementul riscului’’, Bente, C., Economia asigurarilor.

Capitolul I: Conceptul de eficiență în domeniul activității de asigurare

Asigurările constitue un sistem de relații menite să protejeze interesele personale sau patrimoniale ale asiguraților prin formarea de fonduri bănești din contul primelor de asigurare plătite de asigurat în schimbul cărora asigurătorul își asumă obligația că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.

Asigurările reprezintă un sector semnificativ al pieței financiare nebancare. Funcția principală a asigurărilor constă în gestionarea riscurilor, iar gestionarea corectă a riscurilor contribuie la dezvoltarea economică, menținerea stabilității financiare și creșterea bunăstării populației.

În aprecierea eficienței activității de asigurare este necesar să avem în vedere atât raportul dintre efectul obținut și efortul depus în legătură cu această activitate, cât și rezultatele financiare nemijlocite obținute de asigurător.

Efectul obținut de pe urma activității de asigurare, prin acordarea de despăgubiri și sume asigurate, se concretizează în crearea condițiilor care permit continuitatea proceselor economice din diferite ramuri și sectoare, menținerea integrității proprietății aparținând unor persoane juridice sau fizice și realizarea de către populație a unor măsuri suplimentare de prevedere și de economisire. Totodată, prin asigurările și reasigurările în valută se creează premisele pentru desfășurarea continuă a comerțului exterior și a cooperării economice internaționale.

Efortul pentru obținerea efectului amintit mai sus este făcut atât de asigurați, care plătesc prime de asigurare, cât și de asigurător, care organizează, conduce și participă direct la realizarea asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, precum și a asigurărilor și reasigurărilor în valută. Prin urmare, eficiența activității de asigurare este necesar să fie privită atât din punctul de vedere al intereselor asigurătorului, care își conduce activitatea pe baza principiului gestiunii financiare, cât și din punctul de vedere al intereselor asiguraților. Pentru asigurător (în condițiile unui nivel al primelor științific determinat), asigurările sunt cu atât mai eficiente cu cât cheltuielile ocazionate de plata despăgubirilor, a sumelor asigurate și cele privind formarea și administrarea fondului de asigurare sunt mai reduse. Pentru asigurați, eficiența asigurărilor este cu atât mai mare, cu cât despăgubirile pe care ei le primesc la producerea riscului asigurat sunt mai apropiate de valoarea daunei înregistrate, iar timpul care trece de la data producerii fenomenului sau evenimentului asigurat, până la încasarea despăgubirilor, respectiv a sumei asigurate, este cât mai redus. În aprecierea eficienței activității de asigurare și a dimensiunii rezultatelor financiare obținute de un asigurător, este necesar să avem în vedere și faptul că în acest domeniu se întâlnește un fenomen specific - unic în activitatea economică - respectiv inversarea ciclului de producție. Este vorba de faptul că asigurătorul “vinde” înainte de a fi “produs”, deci înainte de a cunoaște costul “produsului vândut”. Prin încasarea primei de asigurare, societatea de asigurări se obligă să plătească asiguratului eventualele daune a căror mărime nu se cunoaște, aceasta putând fi doar doar aproximată pe baza unor calcule probabilistice. Din cele menționate mai sus, se desprinde cu ușurință importanța deosebită pe care o reprezintă calcularea primelor de asigurare pe baza unor criterii științifice, respectiv folosindu-se metode statistico-matematice. Numai în acest fel, o societate de asigurări va reuși să-și formeze, din primele de asigurare încasate, un fond de asigurare care să-i permită acoperirea cheltuielilor pe care le are de efectuat. Particularitățile activității de asigurare impun ca, analiza eficienței acesteia, să se țină cont și de acțiunea unor factori specifici.