Calitatea vieții în România și Bulgaria

1.1. Conceptul de calitate a vietii

Conceptul de calitate a vietii a fost analizat si dezvoltat în societãtile dezvoltate, mai precis în societatea nord-americanã. S-a pornit de la faptul cã o abundentã materialã nu poate sã reprezinte totul pentru ca oamenii sã fie multumiti de tipul vietii lor, fapt ce impune evaluãri mai ample, globale

ale problemelor de viatã ale oamenilor.

Conceptul de “calitate a vietii” a apãrut destul de clar în rândul populatiei, el fiind asimilat conceptului vechi popular de fericire. Între cele douã concepte: calitatea vietii si fericire existã puternice asemãnãri, însã si deosebiri semnificative. Fericirea se referã la o stareafect, adicã sentimentul de împlinire, satisfactie, deplinãtate; calitatea vietii are în vedere conditiile care produc si contribuie la dezvoltarea stãrii de fericire.

De asemenea, fericirea este un concept etic-individual, în sensul cã fiecare poate activa pentru a atinge aceastã stare; în timp ce, conceptul de calitate a vietii este asociat cu o perspectivã sociologicã-colectivã. Calitatea vietii stã la baza unei politici, în sensul cã întreaga societate trebuie sã activeze pentru a îmbunãtãtii conditiile de viatã ale tuturor membrilor sãi.

Conceptul de calitatea vietii a fost lansat în anii ‘60 de societãtile cu un nivel ridicat de dezvoltare si care urmãreau cresterea mult mai rapidã a bunãstãrii.

Una dintre problemele tãrilor dezvoltate era modalitatea în care sã fie orientatã masa de resurse materiale de care dispuneau pentru asigurarea unei vietii de calitate. O a doua problemã se referã la consecintele neplãcute ale sistemului economic: degradarea mediului înconjurãtor, sãrãcia, etc. În aceastã situatie, politicile calitãtii vietii erau un fel de mãsuri corective ale mecanismului economico-social.

De mentionat cã termenul de calitatea vietii a fost preluat si de tãrile socialiste în perioada anilor ‘70. România în perioada respectivã a fost printre primele care l-au adoptat. Pentru România zilelor noastre, calitatea vietii trebuie sã fie un obiectiv politic si economic pentru atingerea rapidã a unui standard de viatã la un nivel acceptabil de civilizatie, definit în context european.

În conditiile specifice ale României, asigurarea unei cresteri a calitãtii vietii reprezintã o necesitate vitalã, trebuie sã fie un obiectiv final care sã le subordoneze pe celelalte. Pe plan mondial existã numeroase lucrãri consacrate indicatorilor de naturã socialã.

Astfel, Manualul O.N.U. care se doreste a fi un ghid pentru alcãtuirea sistemului de indicatori sociali pentru tãrile membre O.N.U. , precizeazã în mod special lista domeniilor si problemelor recomandate a fi considerate:

- populatia: miscarea naturalã, migratia internationalã, structura demograficã, grupãrile nationale si etnice;

- asezãrile si locuinta: distributia geograficã a populatiei, arii urbane si rurale, stoc de locuinte si constructii de noi locuinte, apa si instalatiile sanitare, chiriile si cheltuielile cu locuintã, consum de energie în domeniul casnic, transportul;

- gospodãrie si familie: mãrimea gospodãriei, consumul, cãsãtoriile, divorturile, fertilitatea;

- sãnãtatea si servicii sanitare: mortalitate si morbiditate, handicapati, boli, servicii de sãnãtate, resurse, nutritie, consum de alcool si tutun;

- învãtãmântul si educatia: nivelul de pregãtire si analfabetism, cuprinderea scolarã, educatia adultului, pregãtirea profesionalã, costuri;

- activitatea economicã: participarea fortei de muncã, populatia inactivã, ocuparea, somajul, beneficiile muncii, conditii si nivel de calificare;

- grupuri socio-economice si mobilitatea socialã: structura ocupationalã, mobilitatea intra si intergenerationalã;

- venit, consum, avere: nivelul, cresterea si structura venitului gospodãriei; nivelul, cresterea si structura consumului; distributia venitului si a consumului, nivelul si distributia averii;

- securitatea socialã si servicii: protectia împotriva pierderii veniturilor, utilizarea si importanta protectiei;

- timp liber, culturã si comunicare: utilizarea timpului liber, timpul liber si activitãtile culturale, facilitãti, cheltuieli, mijloace de comunicare în masã;

- ordinea publicã si siguranta individului: frecventa si severitatea delictelor, victimizarea, caracteristicile si tratamentul aplicat delicventilor, institutiile justitiei, personalul.

Fatã de aceastã primã variantã au avut loc si alte îmbunãtãtiri ale sistemului de indicatori care au în vedere :

a) grupe speciale de populatie: femei, bãtrâni tineri si handicapati;

b) introducerea de elemente noi: migratiile internationale, abandonul scolar, somajul, protectia economicã;

c) introducerea de noi indicatori: la sãnãtate: durata medie a vietii; la educatie: nivelul de pregãtire, educatia adultului; la timpul liber, numãrul de ore, activitãti, accesibilitatea la bunuri si servicii etc.

Elaborarea indicatorilor calitãtii vietii trebuie sã porneascã de la definirea cât mai cuprinzãtoare si operationalã a domeniului. Schuessler si Fisher în lucrarea Quality of Life Research and Sociology sesizeazã o tendintã de a se reduce notiunea de calitate a vietii la elemente mentale, desi se manifestã si tendinta de a include si conditiile înconjurãtoare în domeniul respectiv sau cel putin de a fi considerate ca factori.

1.2. Criterii de diferentiere

Unele studii considerã calitatea vietii ca fiind o variantã dependentã, însã, uneori, este tratatã ca variabilã independentã. Considerãm cã variabila calitatea vietii poate fi consideratã în unele modele economico-sociale ca fiind variabilã exogenã, iar în altele endogenã, diferenta fiind datã la nivelul de agregare, la care se situeazã modelul respectiv.

De regulã, calitatea vietii implicã notiunea de criterii, de diferentiere functie de care se poate judeca. Astfel sunt deosebite trei niveluri ale indicatorilor:

- indicatorii economici care cuantificã conditiile economice ale bunãstãrii;

- indicatorii sociali care cuantificã conditiile sociale ale bunãstãrii;

- indicatorii calitãtii vietii care se ocupã de reactiile subiective ale oamenilor la procesele si fenomenele economice si sociale.

Într-un mod sintetic de definire, se poate spune cã aria calitãtii vietii este definitã ca valoarea pentru om a vietii sale, modul si mãsura în care conditiile vietii oferã omului posibilitatea satisfacerii multiplelor sale necesitãti, gradul în care viata este satisfãcãtoare pentru om.