Capacitatea reală de ocupare a economiei românești

Din cele mai vechi timpuri, definitia “economiei” a avut tangenta doar cu bani sau valoare materiala. In zilele noastre, oricare cetatean ar explica intelesul “economiei” prin rata somajului, incapacitatea guvernarii de a oferi un numar propriu de locuri de munca sau cresterea exagerata a preturilor pe langa valoarea salariilor.

Aceste probleme au devenit o teroare pentru intreaga tara, pe care oamenii inainte de a le rezolva, trebuie sa le descopere. Numai acest lucru ii va oferi poporului abilitatea de a se integra mai usor in strategiile de dezvoltare.

Problemele cu care se confrunta Romania astazi - deficitele, deprecierile financiare in raport cu valorile monetare de pe piata externa si mai ales, inflatia, sunt niste lucruri pe care tara noastra le-a intalnit si in trecut. Este vorba de o istorie care se repeata, si se pare ca strategiile si modurile de solutionare a acestora sunt aproape identice cu cele de acum zeci de ani.

Dezechilibrele economice s-au facut resimtite dupa o serie de indiscipline financiare lipsite de fermitate si masuri adoptate intr-o forma inconstienta. O schimbare mult asteptata intervine odata cu reforma financiara a lui Alexandru Ioan Cuza din anii `70 ai secolului XIX. Suprafetele pamanturilor si animalele cu care le prelucrau erau cele mai importante surse de venit din acea perioada. Insa aceasta reforma a dus la fractionarea paturilor sociale, astfel au aparut taranii care aveau terenuri suficiente pentru a trai si alta patura de oameni mai instariti care ii angajau pe cei saraci in schimbul unui anumit venit lunar pentru a se putea intretine. Odata cu razboiul de independent dintre 1877 si 1878 au aparut gospodariile taranesti si chiaburesti, cele din urma avand putere economica de aproximativ sase ori mai mare. Mai tarziu s-au inregistrat numeroase progrese cum ar fi exportul de cereale, accentuarea specializarii unor regiuni in anumite productii agricole si prelucrarea industriala a masinariilor necesare in agricultura.

Economia Romaniei a cunoscut o crestere majora in domeniul capitalului dupa Primul Razboi Mondial, cand teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a devenit unul din cele mai mari puteri producatoare de petrol din lume, aflandu-se pe locul 3 cu o productie de aproape 1,8 milioane de tone anual dupa Statele Unite ale Americii si Brazilia. Comertul exterior, de asemenea se bucura de o fructuoasa inflorile pana la inceputul razboaielor, care au dat lovituri decisive si drastice economiei romanesti. Cele doua perioade belice 1914-1918 si 1939-1945 au dus la o revolutie in masa in toata lumea, astfel SUA devenind prima putere economica iar Rusia – supraputere politica. Din pacate, aceasta a fost si vremea cand Romania si-a pierdut din stralucire, mai ales dupa ce s-a instalat comunismul pentru jumatate de veac. Au scazut productiile industriale si agricole, la fel si comertul exterior. A inceput o noua si lunga perioada de criza pentru Romania. Aici, economistul roman Constantin Ionete a diferentiat doua perioade principale: criza de sistem a economiei de comanda si etapa sa exploziva. Primii ani dupa razboi erau cu siguranta cei mai dificili, fiind accentuata o ruinare a economiei din cauza despagubirilor de dupa 1945. Mai tarziu insa, economia de piata a suferit o schimbare majora si a trecut in economie monopolista de stat, ceea ce a dus la abolirea tuturor informarilor statistice care au existat pana atunci. Din 1970 a inceput perioada in care populatia era supusa unor constrangeri uriase din cauza ambitiei bolnave a regimului de a ramane fara nici o datorie externa. Pana in 1989 nimeni nu cunoastea nimic despre creditele nerambursate la scadenta, rezultate negative din cadrul firmelor sau faptul ca valoarea creditelor contractate de intreprinderi ajunsese la acelasi nivel cu produsul intern brut al Romaniei.