Capitalismul - dezagregarea economiei feudale și geneza burgheziei europene

Apărut la începutul Evului Mediu, feudalismul pare a fi după părerea mea unul din cele mai slabe sisteme economice pe care le-a cunoscut omenirea. Fiind o continuitate mai evoluată a sclavagismului în care proprietarul își suprima sclavul , în cazul feudalismului clerul și nobilimea își dominau vasalii.

În general, feudalismul e caracterizat prin preponderența economiei de subzistență asupra celei de piață, prin înzestrarea producătorului direct cu utilaje de producție, în timp ce pământul este în general proprietatea cu caracter personal a stăpânului domeniului (boier, nobil) care are diverse grade de autoritate asupra producătorului direct, asigurată prin constrângerea extraeconomică (oștile, arnăuții, ceaușii, pandurii), și prin nivelul scăzut al tehnicii dar ridicat al nesiguranței, care obligă producătorul să apeleze la stăpân.

Începutul dezagregării economiei feudale este marcat de pe la sfârșitul Evului Mediu Timpuriu sec.XI-XIII, când creștinătatea medievală a fost teatrul unei revoluții comerciale legate de câteva mari fenomene referitor la care e greu de deslușit în ce măsură au fost cauze sau efecte. În primul rând încetarea năvălirilor: germanii, scandinavii, nomazii stepelor eurasiatice, sarazinii încetară curând să mai pătrundă inima creștinătății, de a se mai rostogoli val după val peste hotarele ei. Încăierărilor lor le succed schimburi pașnice apărute de altfel modest chiar în toiul luptelor acestei lumi vrăjmașe dovedindu-se de acum mari centre de producție și consum: blănuri, grâne, sclavi unde lumea nordică și răsăriteană le oferă și în același timp sunt cerute de marile metropole ale lumii musulmane de unde, în schimb, vin în abundență metalele prețioase ale Africii și Asiei.

O altă premiză a dezagregării feudalismului este în Evul Mediu târziu (secolele XVI-XVII), când se formează elementele de bază ale sistemului capitalist, numai puterea regală puternică este capabilă să consolideze și să sprijine clădirea publică agitată. Ea a fost în măsură să asigure dezvoltarea economică și să modereze antagonismele sociale în creștere. Dar, în același timp, puterea regală se ridică din ce în ce mai mult deasupra societății, se bazează pe centralismul birocratic, forțele militar-polițienești și eliminarea opoziției politice. Astfel, în ultima sa etapă, statul medieval apare sub forma unei monarhii absolute. Căderea absolutismului a însemnat deja sfârșitul vechiului regim și începutul unei noi istorii care a dat lumii exemple de stat reprezentativ și democratic.

Odată cu revoluția comercială din sec.XI-lea apare ca fenomen istoric și politic burghezia. De la început ea se dezvolta în orașele din centrul Europei în care se practica intens comerțul. Inițial burghezia era reprezentată de oamenii care ,,trăiesc în Burg ”. Burghezia începe să își facă prezența tot mai mult în societatea medievală începând cu sec.XII-lea când încep amplele mișcări renascentiste în urma cărora au loc primele apariții ale exodului și urbanizării rurale. Totuși această această mică burghezie care înflorește în orașe libere, se caracterizează prin faptul că produce doar pentru a-și asigura propriile nevoi.

Tot din secolul al XI-lea până în secolul al XII-lea Europa occidentală a traversat o perioadă de intensă activitate tehnologică, fiind una dintre epocile cele mai fecunde în invenții din istoria omenirii. Această epocă s-ar fi putut numi ,,prima revoluție industrială,, dacă revoluția engleză din secolele al XVII-lea și al XIX-lea nu ar fi fost deja gratificată cu același titlu.

În Europa, Evul Mediu a dezvoltat folosirea mașinilor în toate domeniile, mai mult decât oricare altă civilizație. Este unul dintre factorii hotărâtori ai preponderenței emisferei occidentale asupra restului lumii. Dacă antichitatea cunoștea mașinile, ele nu au fost folosite decât limitat. Societatea medievală a înlocuit munca manuală, adesea muncă forțată a sclavilor, prin mașini.

Resursele energetice din Europa aveau un potențial foarte mare. Una dintre aceste energii este energia fluvială sau cea a morilor de apă. Aceste ,,uzine,, apărute în Europa tot mai frecvent după sec.XI-lea au reușit să dea acel impuls de care avea nevoie societatea medievală spre o nouă etapă de dezvoltare. Morile de grâu reprezentau importante locuri de contact și de întâlnire unde orășeni și săteni care se întâlneau când veneau să-și macine grânele. Acestea reprezentau nu doar un mijloc de dezvoltare economică, dar și o metodă de răspândire a informației, lucru important în perioada feudalismului când oamenii de rând sau vasalii erau tot mai izolați de cealaltă parte a societății. O astfel de interacțiune dintre lumea urbană și cea rurală ar putea să fi fost un bun mijloc de răspândire a ideilor burgheze.