Capitalismul și Dușmanii Săi

Date despre autor

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973), economist şi filozof politic austriac - american, fiu al unei familii evreieşti din Ucraina, a fost cel mai de seamă reprezentant al Şcolii austriece de drept şi economie. În opera lui Mises, liberalismul îşi găseşte o fundamentare a cărei coerenţă şi rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată.

Date despre carte

Cartea „Capitalismul şi duşmanii săi” a fost publicată în 1979 şi reprezintă în scris conferinţele rostite de Ludwig von Mises în faţa câtorva studenţi argentinieni care nu ştiau prea multe despre libertatea pieţei sau despre libertatea individuală.

Ludwig von Mises le-a vorbit despre capitalism, socialism, intervenţionism, comunism, fascism, politici economice si pericolul dictaturii, iar lecţiile au fost înregistrate si transcrise de un secretar, al cărui manuscris dactilografiat a fost găsit printre documentele postume ale autorului de către soţia sa, Margit von Mises, care a insistat in publicarea acestui volum informaţional, considerând ca ele conţineau un material valoros, atâtea gânduri importante atât pentru vremea aceea cât şi pentru viitor, încat ar trebui făcute accesibile marelui public.

Capitolul I Capitalismul

În primul capitol ne vorbeşte despre capitalism, făcand referire atât la caracteristicile sale pozitive, cât şi a celor negative. Totodată ne sunt prezentate şi fenomene contrare capitalismului, care stau în calea desfaşurării corespunzătoare a pieţei, aceste elemente făcând diferenţa între o economie de tip capitalist şi una de tip socialist.

Cu două sute de ani în urmă, înainte de înflorirea capitalismului, statutul social al unei persoane era fixat de la un capăt la altul al vieţii sale, acest statut era moştenit de la părinti şi nu se schimba. Majoritatea populaţiei lucra pământul şi nu venea în contact cu industria, orientată către oraşe.

O altă problemă pe care o dezbate Mises în cartea sa este lipsa de materii prime. Britanicii erau siliti sa-şi pună, în mod cât se poate de serios, următoarea întrebare: ce vom face in viitor, când pădurile noastre vor înceta sa ne mai asigure lemnul necesar pentru industrii şi pentru incălzirea caselor? Pentru clasele stăpanitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nu ştiau ce sa facă, iar aristocraţia aflată la putere nu avea nicio idee cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente. După apariţia capitalismului modern, cei săraci încercau să organizeze mici ateliere, în care produceau bunuri ieftine.

Diferenţa fundamentală existentă între principiile capitaliste de producţie şi cele feudale, din vremurile trecute, este aceea că persoanele care lucrează în marile fabrici sunt şi principalii consumatori ai produselor realizate în asemenea fabrici.

În sistemul economic cumpărătorul face regulile şi conduce evoluţia acestuia, iar capitalismul presupune o competiţie liberă si loială.

Oamenii în capitalism au un nivel de trai mult superior fată de cei din epoca precapitalistă, acest lucru demonstrând caracterul pozitiv al capitalismului.

Deşi are caracter pozitiv, capitalismul a fost atacat si criticat .Este un fapt ca ura faţa de capitalism nu s-a nascut în mijlocul maselor, nici în mijlocul muncitorilor înşişi, ci în rândurile aristocraţiei posesoare de pământuri, clasele superioare, nobilimea britanică şi cea continentală.

Karl Marx a fost cel care a criticat capitalismul, considerându-l cel mai rau dintre toate sistemele istorice, sistem destinat să-i înavuţească pe cei bogaţi şi să-i sărăcească pe cei săraci.

Pentru a contesta spusele lui Marx, Mises ne dă ca exemplu istoria Angliei de după 1865. Din acest exemplu aflăm că nu exista nicio ţara capitalistă occidentală în care condiţiile de trai ale maselor să nu fi cunoscut îmbunătăţiri fără precedent şi constatăm că Marx s-a înşelat în toate privinţele.

Marxiştii aceptaseră o teorie conform căreia salariul muncitorului în regim capitalist nu poate depaşi cantitatea necesară pentru resursele sale.

Capitolul II. Socialismul

În cel de-al doilea capitol aflăm despre socialism şi diferenţele esenţiale dintre acesta şi capitalism. Socialismul se bazează pe planificarea centrală, elaborată de guvern, căruia toţi trebuie să se supună.

Tot aici găsim şi definiţia pieţei din care aflăm că piaţa nu este un loc, este un proces, este modul în care, prin vânzare si cumpărare, prin producţie şi consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societăţii.

În socialism există libertatea ca individul să-şi aleagă modul propriu de integrare în societate iar orientarea profesională este stabilită prin decret guvernamental.Guvernul poate ordona persoanelor pe care nu le agreează, cărora nu doreşte să le permită să locuiască în anumite regiuni, să se mute în alte regiuni şi în alte locuri.

O altă definişie a libertăţii poate fi cea conform căreia libertatea înseamnă libertatea de a greşi.

Diferenţele dintre socialism şi capitalism constă în: modul de dezvoltare al acestor sisteme economice (statele capitaliste au un ritm alert, iar cele socialiste mai lent), în statul socialist guvernul este cel care dictează cursul societăţii spre deosebire de statul capitalist unde suveran nu este statul, ci populaţia. O altă diferenţa este aceea că libertatea individuală este anulată în cazul socialismului, consumatorul neavând rol de decizie.

Pentru a ilustra diferenţe majore dintre capitalism şi socialism, Mises dă ca exemplu diferenţa de trai dintre SUA şi Rusia sovietică, unde în primul caz capitalismul se bazează pe piaţă şi economia de piaţă, pe calcul şi planificare, permiţându-se astfel dezvoltarea, iar în cel de-al doilea caz socialismul doreşte să abolească piaţa şi deci, împiedică creşterea economică.

O altă diferenţă pe care o accentuează Mises este cea dintre libertate şi sclavie. Sclavul este ţinut să facă ceea ce îi ordonă superiorul, pe când cetăţeanul liber este în măsură să-şi aleagă propriul mod de viaţă.

În sistemul socialist, evoluţia unui stat depinde de înţelepciunea, talentele şi înzestrările celor care alcătuiesc autoritatea supremă.